Ghid practic pentru construirea unei centrale de biogaz
Ghid Practic pentru Construcția și Exploatarea unei Centrale de Biogaz în Gospodăria Rurală din Zona Târgu Mureș (Climat Temperat Transilvănean)
Capitolul 1: Introducere în Lumea Biogazului – O Sursă de Energie Curată pentru Gospodăria Dumneavoastră
Acest capitol introductiv își propune să familiarizeze cititorul cu noțiunile de bază privind biogazul, procesul de producție, avantajele implementării unei astfel de tehnologii în mediul rural și tipurile de instalații simple, potrivite pentru o gospodărie.
Ce este biogazul și cum se produce? (Principii simple ale digestiei anaerobe)
Biogazul reprezintă un amestec gazos, combustibil, generat în urma procesului natural de fermentare anaerobă a substanțelor organice.1 Termenul "anaerob" indică faptul că această descompunere se petrece în absența totală a oxigenului din aer.1 Principalii componenți ai biogazului sunt metanul (CH4), care îi conferă valoarea energetică, și dioxidul de carbon (CO2), ambele în proporții variabile în funcție de materia primă utilizată și condițiile de proces. În cantități mult mai mici, se pot regăsi și alte gaze precum hidrogenul sulfurat (H2S), azot (N2), oxid de carbon (CO) și oxigen (O2).1
Procesul de producere a biogazului, cunoscut sub denumirea de digestie anaerobă, este un fenomen biologic complex, etapizat, în care diverse grupuri de microorganisme (în principal bacterii) transformă biomasa digerabilă.2 Acest proces poate fi asemănat, într-un mod simplificat, cu procesele digestive care au loc în stomacul animalelor rumegătoare.1 Etapele principale ale digestiei anaerobe, deși interconectate și desfășurându-se simultan în practică 3, pot fi descrise succint astfel:
Hidroliza: În această primă etapă, microorganismele hidrolitice descompun materialele organice complexe (polimeri precum proteine, lipide, carbohidrați) în molecule mai simple, solubile (monomeri sau oligomeri ca zaharuri, acizi grași, aminoacizi).2 Viteza acestei etape este influențată de natura materiei prime.3
Acidogeneza: Produsele rezultate din hidroliză sunt ulterior transformate de către microorganisme fermentative în acizi organici (precum acid acetic, propionic, butiric), alcooli, hidrogen sulfit, amoniac și dioxid de carbon.2
Acetogeneza: În această fază, bacteriile acetogene convertesc produsele etapei de acidogeneză în acetat, hidrogen și dioxid de carbon. Acestea sunt substraturile finale pentru ultima etapă a procesului.2
Metanogeneza: Aceasta este etapa finală, în care bacteriile metanogene (strict anaerobe) produc metan prin descompunerea acidului acetic sau prin reducerea dioxidului de carbon cu hidrogen.1 Bacteriile metanogene sunt foarte sensibile la condițiile de mediu, cum ar fi compoziția materiei prime, temperatura, pH-ul și prezența oxigenului, care poate stopa producția de metan.1
Deși procesul de producție a metanului biologic poate părea foarte simplu la prima vedere 2, el implică o interacțiune complexă între diferite tipuri de microorganisme.1 Pentru un nespecialist, nu este necesară o înțelegere aprofundată a microbiologiei, însă este esențială conștientizarea faptului că succesul unei instalații de biogaz depinde de asigurarea unor condiții optime pentru aceste microorganisme: absența totală a oxigenului, umiditate corespunzătoare (peste 50% 1), un volum suficient pentru desfășurarea activității 1 și o temperatură adecvată. Neglijarea acestor aspecte fundamentale este o cauză frecventă a eșecului sistemelor de biogaz construite artizanal. Prin înțelegerea faptului că, în esență, "hrănim" niște organisme vii, utilizatorul va acorda o atenție sporită calității materiei prime introduse și menținerii condițiilor favorabile în interiorul digestorului.
Avantajele unei centrale de biogaz în mediul rural (autonomie energetică, managementul deșeurilor, fertilizator natural)
Implementarea unei centrale de biogaz la nivelul unei gospodării rurale aduce o multitudine de beneficii, contribuind la creșterea autonomiei și sustenabilității acesteia:
Energie regenerabilă și ecologică: Biogazul este o sursă de energie curată, produsă local, care nu generează emisii de gaze cu efect de seră în timpul procesului de producție (descompunere biologică fără combustie).3 Prin captarea metanului, un gaz cu efect de seră puternic, și utilizarea sa drept combustibil, se reduce impactul asupra mediului și dependența de combustibilii fosili.3 Un kilowatt de electricitate produs prin biogaz poate împiedica eliberarea a 7000 kg de CO2 pe an.4
Managementul eficient al deșeurilor: O centrală de biogaz transformă diverse deșeuri organice – dejecții animaliere, resturi vegetale, deșeuri menajere biodegradabile – în resurse valoroase.3 Aceasta contribuie la reducerea cantității de deșeuri depozitate la gropile de gunoi și la diminuarea poluării solului și a apei.3
Producerea unui fertilizator natural de înaltă calitate: Subprodusul procesului de digestie anaerobă, numit digestat, este un îngrășământ organic excepțional.3 Acesta este superior îngrășămintelor chimice și chiar mraniței tradiționale. Digestatul îmbunătățește valoarea fertilizantă a gunoiului de grajd prin descompunerea substanțelor organice complexe și creșterea cantității de nutrienți absorbabili de către plante.5 Nu conține semințe de buruieni viabile (spre deosebire de mraniță, care poate conține mii de semințe 6), iar germenii patogeni sunt în mare parte distruși în timpul procesului.3 De asemenea, digestatul are o microfloră activă ce favorizează creșterea plantelor, o rezistență mărită la spălare din sol și este absorbit aproape integral de plante, cu un conținut minim de nitrați.6
Reducerea mirosurilor neplăcute: Procesul de digestie anaerobă contribuie la atenuarea mirosurilor neplăcute asociate cu depozitarea gunoiului de grajd proaspăt.4
Economie circulară la nivelul gospodăriei: Instalația de biogaz închide ciclul resurselor în cadrul gospodăriei: deșeurile sunt transformate în energie (folosită pentru gătit, încălzire) și fertilizant (folosit pentru culturile agricole, inclusiv în seră), care la rândul lor pot genera noi deșeuri organice, într-un lanț continuu și sustenabil.3 Această interconectare a beneficiilor este un argument puternic pentru adoptarea tehnologiei. Deșeurile devin o resursă pentru producerea energiei necesare, de exemplu, pentru încălzirea unei sere, iar reziduul (digestatul) fertilizează culturile din acea seră. Astfel, sistemul de biogaz nu este doar o sursă de gaz, ci o investiție integrată în productivitatea și durabilitatea întregii gospodării.
Consolidarea economiei locale și crearea autonomiei energetice: La scară mai largă, utilizarea biogazului contribuie la alimentarea cu energie descentralizată și la consolidarea economiei la nivel local și regional.4 Pentru o gospodărie individuală, aceasta se traduce printr-o mai mare autonomie energetică și reducerea cheltuielilor.
Adoptarea pe scară largă a unor astfel de sisteme în zonele rurale, inclusiv în România, poate juca un rol important în atingerea obiectivelor naționale și europene privind decarbonarea, promovarea energiei din surse regenerabile și tranziția către o economie circulară.8
Tipuri de instalații potrivite pentru gospodării (familiale, simple)
Pentru o gospodărie individuală, în special pentru una condusă de persoane nespecialiste, sunt recomandate instalațiile de biogaz de nivel familial. Acestea se caracterizează prin utilizarea unor tehnologii simple, costuri de investiție și operare reduse și posibilitatea de a fi construite și configurate cu ușurință, adesea cu materiale disponibile local.3 Materia primă provine direct din gospodărie (dejecții de la un număr mic de animale, resturi vegetale, deșeuri de bucătărie).5
Câteva exemple de modele simple, adaptate pentru uz casnic, includ:
Tipul Chinezesc (Fixed Dome): Acesta este un reactor subteran, construit de obicei din cărămidă sau beton, cu un volum de 6-8 m³.3 Este alimentat semi-continuu (zilnic) cu un amestec de nămol de canalizare (dacă este cazul), gunoi de grajd și deșeuri menajere organice. Evacuarea unei cantități egale de lichid fermentat (efluent) se face simultan cu alimentarea. Acest tip de reactor nu dispune, în general, de sisteme de agitare, motiv pentru care depunerile solide trebuie îndepărtate manual de 2-3 ori pe an.3
Tipul Indian (Floating Drum): Similar tipului chinezesc, este un reactor subteran destinat deșeurilor menajere și de la ferme mici. Diferența principală constă în colectorul de gaz, care este un clopot metalic sau din plastic ce plutește pe suprafața lichidului din digestor și se ridică sau coboară în funcție de cantitatea de biogaz acumulată, funcționând și ca rezervor de stocare.3
Sisteme simple construite artizanal (DIY) din butoaie sau containere IBC: Acestea sunt probabil cele mai accesibile pentru un nespecialist. Se pot utiliza butoaie de plastic curate (fără reziduuri toxice) 9 sau containere IBC (Intermediate Bulk Container) 10 ca reactor (digestor). Colectarea gazului se poate face într-un butoi mai mic care plutește într-unul mai mare (sistem cu clopot plutitor improvizat 12) sau în saci/pungi rezistente din polietilenă densă etanșă ori camere de tractor/mașină.9 Aceste sisteme nu necesită echipamente speciale pentru construcție.9
Alegerea tipului de instalație depinde de mai mulți factori, nu doar de cost și complexitatea construcției. Specificul local, cum ar fi spațiul disponibil în gospodărie, tipul predominant de materie primă și, foarte important pentru zona Târgu Mureș, condițiile climatice, joacă un rol decisiv. De exemplu, un sistem subteran, precum cel chinezesc sau indian, ar putea oferi o izolare termică naturală superioară pe timpul iernilor transilvănene, contribuind la menținerea unei temperaturi mai constante în digestor. Însă, construcția și întreținerea unui astfel de sistem pot fi mai dificile pentru un amator comparativ cu un sistem suprateran realizat din butoaie sau containere IBC. Acestea din urmă sunt mai ușor de asamblat, dar vor necesita o atenție sporită la izolare și, eventual, la metode suplimentare de încălzire în sezonul rece. Ghidul de față se va concentra pe oferirea de criterii clare de decizie, punând în balanță simplitatea construcției cu provocările operării pe termen lung, pentru a ajuta utilizatorul să aleagă soluția optimă pentru contextul său specific.
Capitolul 2: Planificarea Centralei de Biogaz – Amplasare Strategică și Dimensionare Corectă pentru Zona Târgu Mureș
O planificare atentă este esențială pentru succesul proiectului dumneavoastră de biogaz. Acest capitol vă va ghida în alegerea celei mai bune locații pentru instalație în cadrul gospodăriei și în estimarea corectă a dimensiunilor componentelor principale, luând în considerare specificul zonei Târgu Mureș.
Alegerea locației optime în gospodărie
Selectarea amplasamentului pentru centrala de biogaz trebuie să țină cont de o serie de factori practici, economici și de siguranță. O locație bine aleasă va facilita operarea zilnică, va minimiza costurile și riscurile și va maximiza eficiența sistemului. Iată principalele criterii de care trebuie să țineți seama:
Accesibilitatea materiei prime și evacuarea digestatului: Amplasamentul trebuie să permită transportul ușor al dejecțiilor animale, resturilor vegetale și deșeurilor menajere către digestor, precum și evacuarea și transportul facil al digestatului către locurile de utilizare (grădină, seră, câmp).15 Ideal, digestorul ar trebui să fie aproape de sursele principale de materie primă (ex. grajd, bucătărie).
Depozitarea sigură a materiilor prime și a digestatului: Este necesar un spațiu adecvat pentru stocarea temporară a materiei prime înainte de a fi introdusă în digestor și pentru depozitarea digestatului după extracție. Aceste zone trebuie să fie amplasate la o distanță sigură de locuință și de sursele de apă potabilă, pentru a preveni contaminarea și mirosurile neplăcute.15
Proximitatea față de rețelele de utilități: Deși se dorește autonomie, pot fi necesare conexiuni minime la apă (pentru diluarea materiei prime și curățare) și, eventual, la electricitate (dacă se optează pentru o pompă de alimentare/recirculare sau un mixer, deși pentru sisteme simple acestea pot fi evitate). Alegerea unei locații care minimizează lungimea acestor conexiuni reduce costurile.15
Expunerea la soare: Pentru climatul temperat al Transilvaniei, este recomandat ca digestorul să fie amplasat într-o zonă cât mai însorită, mai ales dacă este un model suprateran.12 Căldura solară pasivă poate contribui la menținerea unei temperaturi mai ridicate în digestor, favorizând activitatea bacteriilor, în special în sezoanele de tranziție și chiar iarna.
Proximitatea față de punctele de consum al biogazului: Distanța dintre colectorul de gaz și punctele de consum (aragaz în casă, sistem de încălzire pentru seră și locuință) ar trebui să fie cât mai mică posibil.12 Acest lucru reduce pierderile de presiune și de căldură în conductele de transport al gazului și simplifică instalația.
Condiții de teren: Terenul trebuie să fie plan și stabil pentru a asigura o fundație solidă pentru digestor și celelalte componente.17 Evitați zonele inundabile sau cu pânză freatică la suprafață.
Distanțe de siguranță: Este crucial să se respecte distanțele minime de siguranță față de sursele de foc deschis, clădirile de locuit, anexele gospodărești care nu sunt direct implicate în proces, proprietățile vecinilor și drumurile publice.18 Aceste distanțe sunt menite să prevină accidentele și să minimizeze disconfortul (ex. mirosuri, zgomot). Se recomandă o distanță de cel puțin 5 metri față de orice sursă de flacără sau scântei.17
O atenție deosebită merită amplasarea instalației de biogaz în raport cu sera, având în vedere că utilizatorul dorește integrarea pentru încălzire. Plasarea digestorului în imediata apropiere a serei, sau chiar în interiorul acesteia (cu măsuri de ventilație adecvate), poate fi extrem de benefică în climatul temperat.20 Sera poate oferi un microclimat mai cald și protejat pentru digestor, reducând pierderile de căldură iarna și menținând o temperatură mai constantă. În schimb, căldura generată de digestor (deși redusă la scară mică) și biogazul produs pot fi utilizate direct pentru încălzirea serei. Această sinergie între cele două componente ale gospodăriei este un element cheie pentru optimizarea proiectului și trebuie luată în considerare încă din faza de planificare a amplasamentului.
Estimarea necesarului energetic pentru încălzirea casei și a serei în climatul temperat al Transilvaniei
Înainte de a dimensiona instalația de biogaz, este important să aveți o estimare, chiar și aproximativă, a cantității de energie necesară pentru încălzirea locuinței și a serei, mai ales în perioada rece. Un metru cub de biogaz, cu un conținut de aproximativ 60% metan, are o putere calorifică inferioară de circa 5000-5130 kcal/m³ (la 0°C) 1, ceea ce echivalează cu aproximativ 6 kWh/m³.26 Această valoare poate fi comparată cu alți combustibili: 1 m³ de biogaz este echivalent energetic cu aproximativ 3.5 kg de lemne de foc sau 1-2 kg de cărbune.27
Calculul exact al necesarului termic pentru o locuință este un proces complex, care depinde de numeroși factori precum volumul clădirii, gradul de izolare termică a pereților, acoperișului și fundației, tipul și suprafața ferestrelor, rata de ventilație, temperatura interioară dorită și temperatura exterioară medie.28 Pentru scopurile acestui ghid, destinat nespecialiștilor, vom oferi o metodă de estimare simplificată. Dacă în prezent folosiți lemne sau gaz natural pentru încălzire, puteți estima consumul actual și, folosind echivalențele de mai sus, să calculați necesarul în metri cubi de biogaz.
Pentru o casă rurală în zona Târgu Mureș, cu un climat temperat-continental caracterizat prin ierni reci, necesarul termic va fi semnificativ. O casă de 100 mp, de exemplu, poate avea un necesar termic variabil:
Neizolată sau slab izolată: poate necesita 150-200 W/m2 sau chiar mai mult.
Izolată mediu: 80-100 W/m2.
Bine izolată: 40-60 W/m2. Pentru o casă de 100 mp bine izolată, necesarul ar fi de 100 mp×50W/mp=5000W=5kW. Dacă sistemul de încălzire funcționează în medie 10 ore pe zi în lunile de iarnă, consumul zilnic ar fi de 5kW×10h=50kWh. Acest necesar ar trebui acoperit de 50kWh/6kWh/m3≈8.3 m3 de biogaz pe zi.
Pentru seră, necesarul termic depinde de dimensiunile acesteia, materialul din care este construită (sticlă, policarbonat, folie), gradul de etanșeitate, temperatura interioară dorită pentru culturi (care variază în funcție de specie) și temperatura minimă exterioară.29 Pierderile de căldură printr-o seră sunt, în general, mai mari decât la o locuință bine izolată de aceeași suprafață.
Este crucial să se înțeleagă că o instalație de biogaz de mici dimensiuni, de tip familial, așa cum este descrisă în acest ghid, s-ar putea să nu poată acoperi integral necesarul de încălzire pentru o casă și o seră pe parcursul întregii ierni, mai ales în perioadele cu ger persistent specifice Transilvaniei.32 Totuși, biogazul produs poate constitui o sursă complementară importantă, reducând semnificativ consumul de combustibili convenționali (lemne, gaz natural, GPL) și, implicit, costurile asociate. Așteptările realiste sunt esențiale pentru a evita dezamăgirea și pentru a valorifica la maximum potențialul instalației.
Tabel 2.1: Necesarul caloric estimativ pentru încălzire în zona Târgu Mureș (valori orientative)
Notă: Aceste valori sunt pur orientative și pot varia considerabil în funcție de condițiile specifice fiecărei construcții și de regimul de utilizare.
Dimensionarea digestorului și a colectorului de gaz
Dimensionarea corectă a digestorului (numit și fermentator sau reactor) și a colectorului de gaz este fundamentală pentru funcționarea eficientă a instalației.
Volumul Digestorului (Vd)
Volumul digestorului se determină în principal pe baza cantității zilnice de substrat (amestec de materie primă și apă) ce urmează a fi introdusă (Sd) și a timpului de retenție hidraulică (TRH) necesar pentru descompunerea completă a materiei organice.34 Formula de bază este:
Vd=Sd×TRH
Timpul de Retenție Hidraulică (TRH): Reprezintă durata medie teoretică de staționare a lichidului în digestor.35 Pentru instalațiile simple, neîncălzite sau parțial izolate, care funcționează în regim psihrofil (temperaturi ambientale scăzute, 10-25°C) sau mezofil inferior, TRH este mai lung. În climatul temperat al Transilvaniei, pentru un sistem DIY, un TRH de 40-60 de zile este o valoare rezonabilă de pornire.5 Temperaturile mai scăzute necesită timpi de retenție mai lungi pentru o descompunere eficientă.
Cantitatea Zilnică de Substrat (Sd): Aceasta depinde de disponibilitatea de materie primă în gospodărie (dejecții animale, resturi vegetale și menajere) și de raportul de diluție cu apă. Dejecțiile semilichide (ex. de la bovine) se amestecă adesea într-un raport de 1:1 cu apa, în timp ce materialele mai uscate (ex. gunoi de pasăre, resturi vegetale tocate) pot necesita o diluție mai mare, de până la 1:3 (materie primă:apă) pentru a obține o fluiditate corespunzătoare a amestecului.5 Umiditatea optimă a substratului în digestor ar trebui să fie de peste 50% 1, ideal peste 90% pentru sistemele de digestie umedă.3
Exemplu de calcul pentru Vd:
Să presupunem că o gospodărie dispune zilnic de 30 kg de gunoi de grajd de la bovine și 5 kg de resturi vegetale/menajere tocate. Total materie primă solidă = 35 kg/zi.
Dacă se optează pentru un raport mediu de diluție de 1:1.5 (materie primă:apă), atunci cantitatea de apă adăugată va fi 35 kg×1.5=52.5 litri.
Cantitatea zilnică de substrat (Sd) va fi 35 kg+52.5 litri≈87.5 litri/zi (considerând 1 litru≈1 kg pentru amestec).
Pentru un TRH de 50 de zile, volumul digestorului (Vd) va fi: 87.5 l/zi×50 zile=4375 litri≈4.4 m3.
Un digestor de 5 m³ ar fi, așadar, o alegere potrivită în acest caz, similar cu exemplul pentru 2 vaci de lapte care produc 50 kg gunoi/zi, necesitând un digestor de 4 m³ la un TRH de 40 zile.33
Dimensionarea în funcție de numărul de animale:
Pentru o estimare rapidă, se poate porni de la numărul de animale. De exemplu, dejecțiile de la 2-3 vaci de lapte sau un număr echivalent de porci/păsări pot asigura suficientă materie primă pentru o instalație familială care să acopere gătitul și parțial încălzirea apei menajere.6 O fermă mai mare, cu 120 de bovine și 400 de porci, ar putea susține o stație de biogaz considerabilă.6
Producția de biogaz:
Cantitatea de biogaz produsă depinde în mod direct de tipul și cantitatea de substanță uscată volatilă (organică) din materia primă introdusă.33 De exemplu, dintr-o tonă de balegă de vite se pot obține aproximativ 50-65 m³ de biogaz, în timp ce dintr-o tonă de siloz de porumb se pot obține circa 230 m³.6
Volumul Colectorului de Gaz (Vg)
Colectorul de gaz trebuie să poată stoca biogazul produs în perioadele de non-consum (ex. noaptea) și să facă față vârfurilor de consum. O regulă practică este ca volumul colectorului să fie de 40-60% din producția zilnică de biogaz.34 Raportul dintre volumul digestorului și volumul colectorului de gaz (Vd/Vg) este adesea între 3:1 și 10:1, cel mai frecvent situându-se în intervalul 5:1 - 6:1.34
Continuând exemplul anterior: dacă din 35 kg materie primă mixtă se estimează o producție zilnică de, să zicem, 1.5 m³ de biogaz, atunci colectorul ar trebui să aibă un volum de 1.5 m3×(0.4 la 0.6)≈0.6−0.9 m3.
Există un compromis important între dimensiunea digestorului și constanța producției de gaz, mai ales în climatele reci precum cel din Transilvania. Un digestor mai mare, deși implică un cost inițial și un spațiu ocupat mai mare, oferă un tampon termic superior și permite un TRH mai lung. Acest lucru poate contribui la o producție de biogaz mai stabilă pe timpul iernii, dar necesită și o cantitate mai mare de materie primă pentru a fi menținut funcțional. Pe de altă parte, un digestor mai mic este mai ieftin și mai ușor de construit, dar este mult mai sensibil la fluctuațiile de temperatură și la variațiile în alimentarea cu materie primă, riscând o producție redusă sau chiar întreruptă în sezonul rece. Utilizatorul trebuie să cântărească aceste aspecte pentru a alege soluția cea mai potrivită pentru resursele și necesitățile sale. Nu este doar un simplu calcul matematic, ci o decizie strategică pentru sustenabilitatea pe termen lung a gospodăriei.
Tabel 2.2: Ghid orientativ de dimensionare a digestorului și colectorului de gaz pentru o gospodărie rurală
*Producția de biogaz este foarte variabilă în funcție de compoziția exactă a materiei prime, temperatura din digestor și eficiența procesului. Valorile sunt estimative și se bazează pe date medii din literatura de specialitate.1
**Volumul colectorului de gaz este calculat ca 40-60% din producția zilnică estimată de biogaz.
Capitolul 3: Construcția Digestorului și a Componentelor Anexe – Ghid Pas-cu-Pas pentru Amatori
Acest capitol oferă îndrumări practice pentru construcția unei instalații de biogaz simple, utilizând materiale accesibile și unelte de bază. Accentul este pus pe soluții DIY (Do-It-Yourself), potrivite pentru persoane fără experiență tehnică aprofundată.
Materiale necesare și unelte (accesibile și ieftine)
Construcția unei instalații de biogaz simple la nivel de gospodărie nu necesită echipamente sofisticate sau materiale costisitoare.9 Multe dintre componente pot fi procurate la prețuri rezonabile sau chiar recuperate din alte utilizări. Este esențial ca materialele care intră în contact direct cu substratul biologic, în special cele din care este confecționat digestorul, să fie curate și să nu conțină substanțe toxice care ar putea inhiba activitatea bacteriilor.9
Lista orientativă de materiale și unelte:
Digestor/Reactor:
Butoaie de plastic (HDPE - polietilenă de înaltă densitate): Două sau mai multe butoaie de 200-1000 litri, curate. Un butoi va servi ca digestor principal, iar altul (sau o parte din el) poate fi folosit pentru colectorul de gaz sau ca rezervor de pre-amestec. Este important ca butoaiele să nu fi conținut anterior substanțe toxice, coloranți persistenți sau pesticide.9
Containere IBC (Intermediate Bulk Container): Un container IBC de 1000 litri este o opțiune populară pentru digestor datorită volumului său și a structurii robuste. Se pot folosi și două IBC-uri, unul pentru digestor și celălalt modificat pentru colectorul de gaz.10 Asigurați-vă că sunt curate și nu au conținut chimicale periculoase.
Conducte:
Țevi PVC: Diverse diametre (ex. 50 mm, 75 mm, 110 mm pentru admisie/evacuare; 20-32 mm pentru transport gaz) pentru realizarea sistemului de alimentare cu materie primă, evacuare a digestatului și transport al biogazului.9
Furtunuri: Furtunuri flexibile, rezistente la presiune (joasă) și la eventualele componente corozive din biogaz, pentru conexiuni sau pentru transportul gazului pe distanțe scurte.9
Colector de gaz:
Sistem tip clopot plutitor: Un butoi de plastic mai mic, tăiat și inversat, care plutește într-un butoi mai mare umplut parțial cu apă (sau direct pe suprafața slurry-ului din digestor, dacă designul permite).12
Saci/pungi flexibile: Confecționate din polietilenă groasă, rezistentă și etanșă, sau camere de anvelopă de tractor/camion de dimensiuni mari.9
Fitinguri și accesorii:
Robineți (supape): Robineți cu sferă din PVC sau metalici pentru controlul fluxului de gaz și lichid (admisie, evacuare, ieșire gaz).9
Coturi, mufe, adaptoare, ștuțuri: Din PVC, pentru realizarea conexiunilor între conducte și între conducte și recipiente.12
Coliere pentru furtun/țevi: Pentru asigurarea etanșeității conexiunilor.
Materiale de etanșare:
Silicon sanitar sau adeziv epoxidic (M-seal): Pentru etanșarea îmbinărilor dintre conducte și pereții recipientelor.10
Bandă de teflon: Pentru etanșarea fitingurilor filetate.10
Uniseal-uri (garnituri de trecere): O soluție eficientă pentru etanșarea trecerii conductelor prin pereții recipientelor de plastic.10
Filtre (componente):
Pentru H₂S: Un recipient mic (ex. sticlă de plastic, borcan) umplut cu așchii de metal (fier, oțel), lână de oțel sau bureți de sârmă umeziți.9
Pentru CO₂ (opțional): Recipient pentru barbotarea gazului prin apă sau soluție de var.9
Pentru umiditate: O capcană de condens (un punct jos în conducta de gaz cu un robinet de golire).
Unelte de bază:
Fierăstrău pendular sau manual (hacksaw) pentru tăiat plastic și PVC.10
Cuțit ascuțit, cutter.10
Mașină de găurit cu burghie și carote de diverse dimensiuni.10
Chei fixe și reglabile, șurubelnițe.
Ciocan.
Șmirghel sau pilă pentru finisarea marginilor tăiate.10
Ruletră, creion de marcat.
Alegerea materialelor pentru corpul digestorului, cum ar fi butoaiele de plastic sau containerele IBC, are implicații directe asupra metodelor de izolare termică și, eventual, de încălzire necesare, mai ales în climatul temperat al Transilvaniei. Fiind fabricate din plastic relativ subțire, aceste recipiente vor pierde căldură mai ușor decât un digestor îngropat sau unul construit din beton.5 Prin urmare, deși construcția unui digestor din IBC-uri poate părea mai simplă inițial, utilizatorul trebuie să fie conștient că va necesita un efort suplimentar pentru izolarea termică eficientă, pentru a asigura o funcționare optimă pe tot parcursul anului, inclusiv în perioadele reci. Acest aspect trebuie luat în calcul încă din faza de planificare a materialelor.
Construcția digestorului (exemple practice cu butoaie de plastic, containere IBC) – etape detaliate, schițe și imagini
Construcția unui digestor simplu, la scară mică, nu necesită, așa cum am menționat, echipamente speciale.9 Schema de principiu a producerii biogazului este relativ simplă și poate fi replicată în condiții casnice de către orice persoană cu minime abilități practice.2 Mai jos, vom detalia etapele construcției unui digestor utilizând un container IBC, o soluție populară datorită volumului generos și structurii sale. Principiile pot fi adaptate și pentru sisteme din butoaie de plastic. (Bazat pe informații din 10).
Etape generale pentru construcția unui digestor dintr-un container IBC:
Pregătirea containerului IBC:
Achiziție și curățare: Procurați un container IBC de 1000 litri. Este crucial ca acesta să fie curățat temeinic pentru a elimina orice reziduuri anterioare, mai ales dacă a conținut substanțe chimice. Spălați-l repetat cu apă și detergent, clătiți bine și lăsați-l să se usuce. Asigurați-vă că nu există mirosuri persistente.
Inspecție: Verificați integritatea containerului, a cadrului metalic și a robinetului de golire existent (dacă se va utiliza).
Realizarea găurilor pentru conducte:
Marcarea pozițiilor: Stabiliți și marcați cu atenție locurile unde vor fi practicate găurile pentru conducta de alimentare cu materie primă (admisie), conducta de evacuare a digestatului (ieșire) și conducta de evacuare a biogazului.
Admisia: De obicei, în partea superioară a containerului, pe capac sau aproape de partea de sus a peretelui lateral.
Evacuarea digestatului: Pe peretele lateral, la un nivel inferior față de admisie, dar suficient de sus pentru a permite golirea gravitațională într-un recipient. Robinetul original al IBC-ului poate fi adaptat sau se poate monta unul nou.
Preaplin (Overflow): O conductă de preaplin trebuie montată în partea superioară a peretelui lateral, sub nivelul admisiei, pentru a preveni suprapresiunea și deversarea necontrolată.
Ieșirea de gaz: Pe capacul superior al IBC-ului, în punctul cel mai înalt, pentru a colecta eficient gazul.
Găurirea: Utilizați o carotă de dimensiunea potrivită pentru diametrul exterior al conductelor sau al uniseal-urilor ce urmează a fi montate. Găuriți cu atenție, asigurându-vă că tăietura este curată. Pentru uniseal-uri, diametrul găurii trebuie să fie precis, conform specificațiilor producătorului, pentru a asigura o etanșare corectă.10 De exemplu, pentru o țeavă de 4 inch (admisie) se poate folosi o carotă de 5 inch dacă se utilizează uniseal, iar pentru o țeavă de 2 inch (evacuare) o carotă de 3 inch.10
Montarea conductelor de admisie, evacuare și preaplin:
Conducta de admisie: Se recomandă o țeavă PVC cu diametru mare (ex. 100-110 mm sau 4 inch 10) pentru a facilita introducerea amestecului de materie primă. Aceasta trebuie să pătrundă în interiorul digestorului și să aibă capătul inferior scufundat sub nivelul minim al lichidului, pentru a crea un sifon hidraulic ce previne ieșirea gazului și intrarea aerului.41 Poate fi montată la un unghi de 45° pentru a ușura alimentarea.16
Conducta de evacuare a digestatului: O țeavă PVC (ex. 50 mm sau 2 inch 10) prevăzută cu un robinet la exterior, pentru golirea controlată a digestatului.
Conducta de preaplin: O țeavă PVC de diametru similar cu cea de evacuare, montată orizontal sau cu o ușoară pantă descendentă, pentru a evacua excesul de lichid și a menține un nivel constant în digestor.12
Etanșarea: Introduceți conductele prin găurile practicate. Dacă folosiți uniseal-uri, lubrifiați uniseal-ul și conducta cu apă și săpun (fără chimicale care pot afecta bacteriile 10) și introduceți conducta prin presare. Dacă nu folosiți uniseal-uri, etanșați cu grijă spațiul dintre conductă și peretele containerului folosind silicon sanitar de bună calitate sau mastic epoxidic, aplicat atât pe interior, cât și pe exterior.12 Lăsați materialul de etanșare să se usuce/polimerizeze complet conform instrucțiunilor producătorului.
Montarea ieșirii de gaz:
Pe capacul superior al IBC-ului, montați un ștuț filetat (racord) la care se va conecta conducta de transport al biogazului. Capacul original al IBC-ului poate fi găurit și prevăzut cu un adaptor filetat.10 Asigurați o etanșare perfectă folosind garnituri și bandă de teflon sau mastic.
Asigurarea etanșeității generale:
După montarea tuturor componentelor și uscarea materialelor de etanșare, este absolut esențial să verificați etanșeitatea întregului sistem.9 Umpleți parțial digestorul cu apă și aplicați presiune ușoară (dacă este posibil) sau verificați toate îmbinările cu o soluție de apă și săpun. Apariția bulelor indică o scurgere ce trebuie remediată. Lipsa de etanșeitate este o cauză majoră a eșecului instalațiilor DIY, deoarece permite intrarea oxigenului (care oprește procesul anaerob) și pierderea biogazului produs.43 Nu neglijați această etapă!
Realizarea sistemului de admisie a materiei prime și evacuare a digestatului
Un sistem de admisie și evacuare bine proiectat și construit este crucial pentru operarea ușoară și eficientă a centralei de biogaz.
Sistemul de admisie:
Conducta de alimentare: Așa cum s-a menționat, se recomandă o țeavă PVC cu un diametru generos (ex. 100-110 mm sau 4 inch 10) pentru a preveni blocajele cu material mai puțin mărunțit. Capătul interior al conductei trebuie să fie scufundat permanent sub nivelul lichidului din digestor, formând o gardă hidraulică.41 Acest lucru împiedică biogazul să iasă prin conducta de alimentare și aerul să pătrundă în digestor.
Pâlnie de alimentare: La capătul exterior al conductei de admisie, se poate monta o pâlnie mare (eventual confecționată dintr-un butoi de plastic tăiat) pentru a facilita turnarea amestecului de materie primă.41
Capac pentru conducta de admisie: Este important ca pâlnia sau capătul conductei de admisie să poată fi acoperit etanș după fiecare alimentare, pentru a preveni intrarea aerului și ieșirea mirosurilor.
Sistemul de evacuare a digestatului:
Conducta de evacuare principală: Montată în partea inferioară a peretelui lateral al digestorului sau utilizând robinetul original al IBC-ului (dacă este adecvat). Trebuie prevăzută cu un robinet solid la exterior pentru controlul evacuării.12 Diametrul recomandat este de cel puțin 50 mm (2 inch 10) pentru a permite curgerea nămolului.
Conducta de preaplin (overflow): Esențială pentru a menține un nivel constant de lichid în digestor și pentru a preveni acumularea de presiune excesivă. Aceasta este montată în partea superioară a peretelui lateral, sub nivelul conductei de admisie, și permite surplusului de lichid (digestat) să se evacueze gravitațional pe măsură ce se adaugă materie primă proaspătă.2 Capătul exterior al conductei de preaplin trebuie direcționat către un recipient de colectare a digestatului.
Designul acestor sisteme influențează direct ușurința operării zilnice. O conductă de admisie prea îngustă sau incorect poziționată poate duce la blocaje frecvente și la dificultăți la alimentare. Similar, o modalitate complicată de evacuare a digestatului va descuraja utilizarea regulată a acestuia ca fertilizator și poate duce la acumularea excesivă de material în digestor, reducând eficiența. Prin anticiparea acestor probleme practice și prin adoptarea unor soluții de design simple și funcționale, se pot minimiza neplăcerile ulterioare.
Construcția și instalarea colectorului de gaz
Colectorul de gaz (gazometru) are rolul de a acumula biogazul produs în digestor și de a-l stoca temporar până la utilizare. Pentru instalațiile DIY, se pot folosi soluții simple și ieftine:
Sistem cu clopot plutitor:
Principiu: Un recipient deschis la partea inferioară (clopotul) plutește pe suprafața unui lichid (apă sau chiar nămolul din digestor, într-un design integrat). Biogazul se acumulează sub clopot, ridicându-l. Greutatea clopotului asigură o presiune mică, dar constantă, pentru gaz.
Construcție simplă: Se poate folosi un butoi de plastic mai mic, tăiat la un capăt, care se introduce inversat într-un butoi de plastic puțin mai mare, umplut parțial cu apă. Conducta de biogaz de la digestor intră pe sub nivelul apei și se termină sub clopotul plutitor. Ieșirea de gaz pentru consum se face din partea superioară a clopotului.12 Este important ca diferența de diametru dintre cele două butoaie să fie minimă pentru a reduce pierderile de gaz prin pelicula de apă.
Sac/pungă flexibilă de stocare:
Materiale: Se pot utiliza saci industriali rezistenți din polietilenă groasă și etanșă sau camere de anvelopă de dimensiuni mari (tractor, camion).9 Materialul trebuie să fie impermeabil la gaz și suficient de rezistent pentru a suporta o presiune internă mică și manipularea.
Instalare: Sacul se conectează la ieșirea de gaz a digestorului printr-un fiting etanș. Pe măsură ce se produce biogaz, sacul se umflă. Pentru a asigura o oarecare presiune la consum, se pot plasa greutăți uniforme pe sac (ex. scânduri).
Indiferent de tipul ales, colectorul de gaz trebuie să îndeplinească câteva condiții esențiale: să fie etanș pentru a preveni pierderile de metan și intrarea aerului 9, să permită variația volumului pe măsură ce gazul se acumulează și se consumă 4, și să fie construit din materiale rezistente la condițiile de mediu și la contactul cu biogazul (care poate conține urme de H2S coroziv).
Siguranța colectorului de gaz este un aspect primordial. Un colector improvizat necorespunzător, din materiale slabe sau cu etanșări defectuoase, poate duce la scurgeri de metan, creând un risc de explozie sau asfixiere în spații neventilate, sau se poate rupe sub presiunea gazului acumulat.18 Chiar dacă se optează pentru soluții simple și ieftine, nu trebuie făcute compromisuri în ceea ce privește calitatea materialelor și corectitudinea execuției, mai ales la partea de etanșare.
Instalarea conductelor și a valvelor de siguranță
Rețeaua de conducte asigură transportul biogazului de la digestor la colector și de la colector la punctele de consum, precum și transportul materiei prime și al digestatului.
Materiale pentru conducte:
Pentru transportul biogazului, se pot utiliza țevi din PVC (adecvate pentru presiuni joase și dacă biogazul este suficient de curat), PE-HD (polietilenă de înaltă densitate – o opțiune bună pentru rezistența la coroziune și flexibilitate) sau, pentru durabilitate maximă, oțel inoxidabil (dar considerabil mai scump și mai greu de prelucrat pentru un amator).19 Conductele trebuie să fie etanșe.19
Pentru admisia materiei prime și evacuarea digestatului, țevile PVC sunt cele mai comune și accesibile.
Valve (Robineți):
Robineți de izolare: Sunt necesari robineți cu sferă pe conducta de ieșire a gazului din digestor, pe conducta de intrare și ieșire a gazului din colector, și înainte de fiecare punct de consum. Aceștia permit izolarea unor secțiuni ale instalației pentru întreținere sau în caz de urgență.
Supapă de siguranță la suprapresiune: Este un element critic pentru siguranța instalației. Previne acumularea unei presiuni excesive în digestor și în colectorul de gaz, care ar putea duce la deteriorarea acestora sau la explozii. Pentru sistemele DIY, o supapă de siguranță simplă poate fi improvizată sub forma unui tub în U umplut cu apă, conectat la conducta de gaz. Nivelul apei în tub determină presiunea la care gazul va începe să barboteze și să fie eliberat în atmosferă (într-un loc sigur, ventilat, departe de surse de aprindere). Deși rudimentară, această soluție oferă o protecție de bază.19 Există și supape de siguranță comerciale pentru presiuni joase, dar pot fi mai greu de găsit sau mai scumpe. Este important ca eliberarea gazului să se facă într-un mod controlat și sigur.
Supapă de vacuum (opțional pentru DIY): Previne crearea unui vid în digestor (ex. la golirea rapidă a digestatului), care ar putea duce la deformarea pereților. Pentru sisteme mici, cu alimentare și evacuare manuală, riscul de vacuum este mai redus, dar principiul poate fi menționat.19
Toate conexiunile trebuie să fie perfect etanșe, folosind bandă de teflon pentru fitingurile filetate și coliere adecvate pentru conexiunile cu furtun. Conductele de gaz ar trebui, pe cât posibil, să aibă o ușoară pantă pentru a permite condensului să se scurgă către un punct de colectare.17
Tabel 3.1: Lista componentelor esențiale pentru un sistem DIY (exemplu cu 1 container IBC pentru digestor și colector tip clopot plutitor din butoi) și estimare de cost (orientativă)
*Costurile sunt foarte orientative și pot varia semnificativ în funcție de disponibilitatea materialelor recuperate, prețurile locale și calitatea componentelor noi achiziționate. Scopul este de a arăta că un sistem de bază poate fi relativ ieftin.
Capitolul 4: Materia Primă – Colectarea, Pregătirea și Încărcarea Eficientă a Substratului Biologic
Calitatea și cantitatea materiei prime (substratului) introduse în digestor sunt factori determinanți pentru producția de biogaz. O gestionare corectă a "hranei" pentru bacterii este la fel de importantă ca și construcția corectă a instalației.
Tipuri de materii prime potrivite pentru o gospodărie rurală și potențialul lor de biogaz
Într-o gospodărie rurală tipică din zona Târgu Mureș, există o varietate de materiale organice care pot fi utilizate pentru producerea biogazului:
Dejecții animale (gunoi de grajd): Acestea reprezintă adesea baza materiei prime pentru instalațiile de biogaz agricole și familiale.3
Gunoiul de grajd de la bovine: Are un potențial bun de biogaz, estimat la 25-45 m³ de biogaz per tonă de materie proaspătă, cu un conținut de metan de aproximativ 60%.3
Gunoiul de grajd de la porcine: Poate produce între 28 și 60 m³ de biogaz per tonă proaspătă, cu un conținut de metan de 60-65%.3
Gunoiul de pasăre (găinaț): Este foarte bogat în nutrienți și are un potențial mare de biogaz, de circa 80 m³ per tonă proaspătă, cu aproximativ 60% metan.3 Trebuie utilizat cu precauție și bine diluat, datorită conținutului ridicat de azot care poate duce la inhibiție prin amoniac.
Resturi vegetale: O gamă largă de resturi din agricultură și grădinărit pot fi folosite.2
Iarbă, fân, lucernă: Au un potențial bun, mai ales dacă sunt proaspete sau ușor însilozate. Fânul poate produce în jur de 172 m³/tonă.5
Paie, coceni, vreji de legume: Acestea sunt bogate în celuloză și necesită o mărunțire atentă și o umectare corespunzătoare pentru a fi digerate eficient. Potențialul variază, de exemplu, paiele de grâu pot produce în jur de 370 m³ biogaz/tonă substanță uscată organică.33
Resturi de fructe și legume: Coji, fructe stricate, resturi de la procesare.
Siloz de porumb: Are un potențial energetic ridicat, putând genera circa 200-230 m³ de biogaz per tonă proaspătă, cu un conținut de metan de 52-53%.2 Este adesea folosit în instalații mai mari, dar poate fi o opțiune și pentru gospodării dacă este disponibil.
Deșeuri menajere biodegradabile: Resturile alimentare din bucătărie sunt o sursă valoroasă de materie primă.2
Coji de legume și fructe, resturi de pâine, zaț de cafea, resturi de mâncare gătită (cu precauție la cantitățile mari de grăsimi și uleiuri, care deși au potențial metanogen mare, pot crea probleme de spumare sau acidifiere dacă nu sunt introduse treptat și în amestec cu alte materiale).
Potențialul de biogaz din deșeurile de bucătărie este variabil, între 50 și 480 m³ per tonă proaspătă.33 Un studiu indică faptul că 1 kg de deșeuri alimentare poate produce între 76 și 421 litri de biogaz.38
Este important de menționat că amestecurile de diferite tipuri de materii prime (co-digestia) sunt adesea benefice, deoarece pot echilibra conținutul de nutrienți și raportul C/N, conducând la un proces de digestie mai stabil și o producție de biogaz mai bună.5
Materiale de evitat sau de utilizat cu precauție:
Materiale bogate în lignină: Lemnul, rumegușul în cantități mari, crengile groase nu sunt digerabile de către bacteriile metanogene și doar vor ocupa spațiu în digestor.4
Substanțe inhibitoare: Dejecțiile de la animale tratate recent cu antibiotice, apa cu dezinfectanți sau detergenți în cantități mari, metale grele, pesticidele pot afecta grav sau chiar opri activitatea bacteriilor.3
Anumite resturi alimentare: Cojile de ceapă și usturoi în cantități mari (conțin substanțe antimicrobiene), cojile de ouă (nu se descompun și se pot acumula), oasele (nu se descompun) ar trebui evitate sau adăugate în cantități foarte mici.12
Un aspect esențial pentru o producție constantă de biogaz este disponibilitatea continuă și o compoziție relativ stabilă a materiei prime.6 Fluctuațiile mari în tipul și cantitatea de material introdus pot "stresa" populația de bacterii din digestor, ducând la scăderea producției de gaz sau la alte probleme de funcționare.5 Deși poate fi tentant să se introducă în digestor "orice" deșeu organic, este important să se conștientizeze că se alimentează un ecosistem microbian sensibil. O "dietă" echilibrată și constantă este cheia pentru o instalație de biogaz sănătoasă și productivă.
Tabel 4.1: Potențialul de biogaz și conținutul de metan pentru diverse materii prime comune în gospodării (valori orientative)
Notă: Valorile din tabel sunt orientative. Producția reală de biogaz poate varia considerabil în funcție de prospețimea materiei prime, gradul de mărunțire, temperatura din digestor, timpul de retenție și eficiența generală a procesului de digestie anaerobă.
Colectarea și stocarea materiilor prime
O bună gestionare a materiei prime începe înainte ca aceasta să ajungă în digestor. Modul în care colectați și stocați deșeurile organice poate influența calitatea substratului și, implicit, producția de biogaz.
Colectarea:
Dejecții animale: Ideal, colectați dejecțiile cât mai proaspete posibil. Pentru animalele ținute în grajd, acest lucru poate însemna o curățare zilnică sau la câteva zile. Evitați amestecarea cu cantități mari de pământ sau nisip.
Resturi vegetale: Adunați resturile din grădină (iarbă tunsă, buruieni smulse – fără semințe mature, frunze, vreji de legume) pe măsură ce devin disponibile. Resturile de la curățarea pomilor (crengi subțiri) trebuie tocate.
Deșeuri menajere: Stabiliți un sistem de colectare separată a deșeurilor biodegradabile direct în bucătărie. Folosiți un recipient dedicat, cu capac, pentru a limita mirosurile și atragerea insectelor. Goliți acest recipient în mod regulat (zilnic sau la două zile) în zona de pre-amestec pentru digestor.46
Stocarea temporară:
Dejecții animale: Gunoiul de grajd poate fi stocat temporar pe o platformă betonată sau o suprafață impermeabilă, ideal acoperită pentru a preveni spălarea nutrienților de către ploaie și pentru a reduce emisiile de mirosuri și amoniac.5 Durata stocării ar trebui să fie cât mai scurtă.
Resturi vegetale: Materialele verzi (iarbă, frunze proaspete) pot fi adăugate direct în amestecul pentru digestor sau pot fi ușor pre-compostate/însilozate pentru a iniția descompunerea. Materialele uscate (paie, fân) trebuie stocate într-un loc uscat și acoperit pentru a preveni mucegăirea.
Deșeuri menajere: Stocarea pe termen scurt (1-2 zile) în recipiente închise este suficientă înainte de a fi procesate pentru digestor.46
O bună organizare a colectării și stocării preliminare nu doar că asigură un flux constant de materie primă de calitate pentru digestor, dar contribuie și la menținerea curățeniei și igienei în gospodărie. O materie primă care a început deja să se descompună în prezența aerului (aerobic) sau care este contaminată cu substanțe nedorite poate avea un potențial metanogen redus și poate chiar introduce probleme în procesul de digestie anaerobă.
Pregătirea materiei prime: mărunțire, diluare cu apă (raport optim), amestecare
Înainte de a fi introdusă în digestor, materia primă necesită o pregătire adecvată pentru a facilita activitatea bacteriilor și a optimiza producția de biogaz.
Mărunțirea: Majoritatea materiilor prime, în special resturile vegetale (paie, coceni, crengi subțiri, resturi de legume și fructe mai mari) și deșeurile menajere solide, trebuie mărunțite cât mai fin posibil.2 Mărunțirea crește suprafața de contact dintre materia organică și microorganisme, accelerând astfel procesul de descompunere și eliberare a gazului.5 Pentru uz casnic, mărunțirea se poate face manual (cu un cuțit, topor, foarfecă de grădină) sau se poate utiliza un tocător de vegetație vechi, o moară de uruială adaptată sau chiar un mixer/blender vechi pentru cantități mici de deșeuri de bucătărie.12
Diluarea cu apă: Este necesară pentru a aduce amestecul de materie primă (slurry) la o consistență fluidă, care să permită circulația în digestor, contactul optim între bacterii și substrat, și eliberarea ușoară a bulelor de biogaz. Umiditatea optimă a substratului în digestor ar trebui să fie de peste 50% 1, iar pentru sistemele de digestie umedă, ideal este ca aceasta să depășească 90%.3
Raportul de diluție: Variază în funcție de umiditatea inițială a materiei prime.
Pentru dejecții animale semilichide (ex. de la bovine, porcine), un raport de amestec materie primă:apă de 1:1 este adesea suficient.36
Pentru dejecții mai uscate (ex. găinaț) sau pentru resturi vegetale uscate și deșeuri menajere, poate fi necesar un raport de 1:2, 1:3 sau chiar mai mult (materie primă:apă) pentru a obține consistența unui "nămol" pompabil sau care curge ușor.34
Pentru deșeurile de bucătărie, se recomandă un raport apă:deșeuri de 1:1 sau 2:1.52
Calitatea apei: Este foarte important ca apa utilizată pentru diluare să nu conțină clor sau alte substanțe dezinfectante, deoarece acestea pot ucide bacteriile din digestor.12 Se recomandă folosirea apei de ploaie colectate sau a apei de la robinet care a fost lăsată să stea într-un recipient deschis timp de cel puțin 24 de ore pentru ca clorul să se evapore.
Amestecarea (înainte de introducere): După mărunțire și adăugarea apei, materia primă trebuie bine amestecată pentru a forma o suspensie cât mai omogenă.2 Acest lucru se poate face într-un recipient separat (găleată mare, butoi, roabă) folosind o lopată, un băț rezistent sau un amestecător manual.
Consistența finală a "nămolului" (slurry-ului) este un parametru cheie. Un amestec prea gros poate duce la formarea de cruste la suprafața lichidului din digestor, poate bloca conductele de alimentare sau evacuare și poate împiedica eliberarea eficientă a biogazului. Pe de altă parte, un amestec prea diluat reduce concentrația de materie organică per unitate de volum în digestor, ceea ce duce la o eficiență volumetrică mai mică a instalației (adică se produce mai puțin gaz pentru același volum de digestor). Utilizatorii trebuie să înțeleagă că nu este suficient doar să "arunce" deșeurile în digestor; este necesar să creeze un mediu propice pentru dezvoltarea și activitatea microorganismelor, iar consistența corectă a substratului este un factor pe care îl pot controla relativ ușor.
Importanța raportului Carbon/Azot (C/N) și cum se poate ajusta simplu
Un alt factor crucial pentru funcționarea optimă a unui digestor de biogaz este raportul dintre carbon (C) și azot (N) din materia primă. Microorganismele metanogene, asemenea tuturor ființelor vii, au nevoie de o "dietă" echilibrată: carbonul le furnizează energia necesară, iar azotul este esențial pentru sinteza proteinelor și creșterea celulară.
Raportul C/N optim: Majoritatea studiilor indică un raport C/N ideal situat între 15:1 și 30:1 (adică 15-30 părți de carbon pentru o parte de azot).3 Unii autori specifică un interval optim de 25:1 până la 30:1 pentru o digestie stabilă și o producție bună de metan.16
Dezechilibrele C/N și consecințele lor:
C/N prea mic (exces de azot): Dacă materia primă este prea bogată în azot (ex. gunoi de pasăre pur, anumite resturi alimentare bogate în proteine), bacteriile vor consuma rapid carbonul disponibil. Azotul rămas în exces poate duce la formarea unor cantități mari de amoniac (NH3) în digestor. Amoniacul, în concentrații ridicate, devine toxic pentru bacteriile metanogene, inhibând sau chiar oprind producția de biogaz.3
C/N prea mare (deficit de azot): Dacă materia primă este prea bogată în carbon și săracă în azot (ex. paie, rumeguș, hârtie în cantități mari), creșterea și multiplicarea bacteriilor vor fi limitate de lipsa azotului necesar pentru construirea celulelor. Acest lucru va încetini procesul de digestie și va reduce producția totală de biogaz.
Ajustarea simplă a raportului C/N: Pentru o gospodărie, nu este necesar să se efectueze analize chimice complexe pentru a determina exact raportul C/N. O ajustare practică se poate face prin combinarea judicioasă a diferitelor tipuri de materii prime, folosind o analogie similară celei din procesul de compostare:
Materiale "verzi" (bogate în azot, umede): Acestea includ dejecții animale proaspete, resturi de bucătărie proaspete (coji de legume, fructe), iarbă tăiată proaspăt, resturi de la culturi verzi. Acestea au, în general, un raport C/N mai mic. De exemplu, gunoiul de vacă are un C/N de aproximativ 20:1, iar resturile de legume proaspete în jur de 15:1.45
Materiale "maro" (bogate în carbon, uscate): Acestea includ paie, fân uscat, frunze uscate, coceni mărunțiți, rumeguș (în cantități mici!), carton sau hârtie mărunțită (necerată, neimprimată color intens). Acestea au un raport C/N mai mare. De exemplu, paiele de ovăz pot avea un C/N de 48:1 45, iar paiele în general pot ajunge și la 80:1.
Prin amestecarea materialelor "verzi" cu cele "maro" în proporții adecvate, se poate tinde către un raport C/N optim în substratul introdus în digestor.16 De exemplu, dacă se utilizează predominant gunoi de grajd (relativ echilibrat, dar poate tinde spre un C/N mai mic dacă animalele sunt hrănite cu concentrate proteice), adăugarea unei cantități moderate de paie tocate sau frunze uscate poate ajuta la creșterea raportului C/N. Invers, dacă se folosesc multe resturi vegetale uscate, este necesar un aport mai mare de dejecții sau resturi de bucătărie pentru a furniza suficient azot.
Un raport C/N dezechilibrat este o cauză frecventă a problemelor de funcționare în digestoarele mici, construite artizanal. Înțelegerea acestui principiu, chiar și la un nivel simplificat prin analogia "verde/maro", este crucială pentru succesul pe termen lung al instalației și pentru prevenirea unor probleme precum producția scăzută de gaz sau inhibiția procesului.
Tabel 4.2: Raporturi C/N aproximative pentru materii prime comune și exemple de "rețete" de amestec
Exemple de "Rețete" pentru un raport C/N țintă de ~25-30:1 (proporții în volum sau greutate aproximativă):
Rețeta 1 (bazată pe gunoi de vacă): 3-4 părți gunoi de vacă + 1 parte paie tocate mărunt.
Rețeta 2 (bazată pe resturi de bucătărie): 2 părți resturi de bucătărie + 1 parte frunze uscate mărunțite sau carton tocat.
Rețeta 3 (dacă predomină gunoiul de pasăre): 1 parte gunoi de pasăre + 3-4 părți paie sau alte materiale bogate în carbon. (Este importantă diluția mare cu apă pentru gunoiul de pasăre).
Notă: Aceste rețete sunt orientative. Este recomandat să se înceapă cu prudență și să se observe reacția digestorului, ajustând proporțiile dacă este necesar. O bună practică este să se introducă treptat noi tipuri de materiale sau amestecuri.
Metode simple de încărcare a digestorului
Procesul de introducere a materiei prime pregătite (slurry) în digestor trebuie să fie simplu și eficient.
Frecvența alimentării: Pentru sistemele continue sau semi-continue, așa cum sunt majoritatea instalațiilor DIY de tip familial, alimentarea se face regulat, de preferință zilnic sau la interval de câteva zile.3 O alimentare constantă și regulată contribuie la stabilitatea procesului de digestie.5
Modalitatea de încărcare:
Pregătirea amestecului: Materia primă mărunțită se combină cu apa (respectând raportul de diluție și C/N discutat anterior) într-un recipient separat (găleată mare, roabă, butoi de pre-amestec). Se amestecă bine până la omogenizare.
Introducerea în digestor: Amestecul fluid se toarnă în conducta de admisie a digestorului.12 Se poate utiliza o pâlnie mare pentru a facilita procesul și a evita împrăștierea materialului.41
Utilizarea unui "berbece" (ram): Dacă conducta de admisie este verticală sau oblică și materialul tinde să se blocheze, se poate folosi un "berbece" – o bucată de lemn sau o țeavă mai subțire – pentru a împinge ușor materialul în jos, în corpul digestorului. Mișcările repetate sus-jos cu berbecul pot contribui și la o ușoară agitare a conținutului superior al digestorului, ajutând la eliberarea bulelor de gaz prinse și la spargerea eventualelor cruste formate la suprafață.12 După utilizare, berbecul trebuie curățat.
Cantitatea la o alimentare: Este important să nu se supraîncarce digestorul. Cantitatea de substrat adăugată la o singură alimentare trebuie să fie conformă cu dimensionarea instalației și cu timpul de retenție hidraulică stabilit. Introducerea bruscă a unor cantități foarte mari de materie primă proaspătă poate duce la o producție accelerată de acizi, scăzând pH-ul și inhibând bacteriile metanogene (proces numit acidifiere).
Respectarea unei rutine de alimentare, atât în ceea ce privește frecvența, cât și cantitatea și compoziția materiei prime, este esențială pentru menținerea unui echilibru biologic în digestor și pentru o producție de biogaz constantă și fiabilă. Digestorul nu trebuie privit ca un simplu coș de gunoi, ci ca un sistem biologic viu, sensibil la schimbările bruște și la condițiile de mediu.
Capitolul 5: Circuitul Biogazului – De la Producție la Purificare Simplificată
Odată ce materia organică a fost introdusă în digestor și procesul de fermentare anaerobă a început, biogazul produs trebuie colectat, stocat temporar și, ideal, purificat parțial înainte de a fi utilizat.
Colectarea și stocarea temporară a biogazului
Pe măsură ce bacteriile descompun materia organică, biogazul (fiind mai ușor decât lichidul din digestor) se ridică și se acumulează în partea superioară a digestorului, sub capac sau în domul special conceput.12 De aici, este direcționat printr-o conductă către colectorul de gaz.
Rolul colectorului de gaz: Acesta servește la acumularea biogazului produs și la stocarea sa temporară, permițând o utilizare flexibilă, necorelată direct cu momentul producției maxime. De asemenea, colectorul ajută la uniformizarea unei presiuni joase și relativ constante a gazului la ieșire.
Tipuri de colectoare simple (DIY):
Clopot plutitor: Așa cum s-a descris în capitolul anterior, un butoi mai mic, deschis la un capăt și inversat, plutește pe un strat de apă (sau pe suprafața nămolului într-un rezervor dedicat). Gazul intră pe sub clopot și îl ridică. Greutatea clopotului asigură presiunea gazului. Este o soluție robustă și relativ ușor de construit.12
Sac/pungă flexibilă: Se pot folosi saci din materiale plastice rezistente și impermeabile la gaz (ex. polietilenă de înaltă densitate, PVC armat) sau camere de anvelopă de mari dimensiuni (tractor, camion).9 Acestea se umflă pe măsură ce gazul se acumulează. Sunt mai ieftine și mai ușor de instalat, dar pot fi mai puțin durabile și mai vulnerabile la perforații.
Cerințe pentru colector: Indiferent de tip, colectorul trebuie să fie etanș pentru a preveni scurgerile de metan și intrarea aerului (care ar crea un amestec exploziv și ar afecta calitatea gazului).4 De asemenea, trebuie să poată varia în volum pentru a acomoda cantitatea de gaz produsă.4 Presiunea în sistemele DIY este de obicei foarte joasă, puțin peste presiunea atmosferică.19
Volumul colectorului de gaz trebuie corelat cu producția zilnică estimată a digestorului și cu modelul de consum al utilizatorului. Un colector prea mic va duce la pierderea gazului excedentar (care va fi eliberat prin supapa de siguranță, dacă există, sau va forța etanșările), în timp ce un colector supradimensionat este ineficient din punct de vedere al costurilor și al spațiului ocupat.34 O bună dimensionare a colectorului este importantă pentru a maximiza utilizarea biogazului produs.
Necesitatea purificării biogazului pentru utilizare casnică
Biogazul brut, așa cum iese din digestor, conține o serie de impurități care pot afecta eficiența arderii, durabilitatea echipamentelor de consum și chiar sănătatea utilizatorilor.1 Principalele impurități și problemele asociate sunt:
Hidrogen sulfurat (H2S):
Probleme: Este un gaz foarte coroziv, mai ales în prezența umidității, putând ataca piesele metalice ale arzătoarelor, conductelor și altor echipamente. Are un miros distinct, neplăcut, de ouă stricate, detectabil chiar și la concentrații mici. Este toxic pentru oameni și animale; la concentrații ridicate poate fi letal.43
Dioxid de carbon (CO2):
Probleme: Este un gaz inert (nu arde) și reduce puterea calorifică a biogazului. Cu cât conținutul de CO2 este mai mare, cu atât flacăra va fi mai slabă și va fi necesar un volum mai mare de biogaz pentru a obține aceeași cantitate de căldură.1
Vapori de apă (H2O):
Probleme: Biogazul este saturat cu vapori de apă la ieșirea din digestor. Acești vapori pot condensa în conducte la temperaturi mai scăzute, formând apă lichidă care poate bloca fluxul de gaz sau, în combinație cu H2S, poate forma acizi corozivi.4 De asemenea, prezența vaporilor de apă reduce puterea calorifică a gazului.
Alte impurități: Azotul (N2) și oxigenul (O2) pot fi prezente dacă există scurgeri de aer în sistem. Siloxanii pot apărea dacă se digeră anumite deșeuri (ex. cosmetice, detergenți) și pot cauza depuneri abrazive în motoare sau arzătoare 3, dar sunt mai puțin relevanți pentru sistemele casnice simple care folosesc dejecții și resturi vegetale/alimentare.
Chiar și pentru utilizarea directă a biogazului la un aragaz sau pentru încălzirea simplă a unei sobe, o purificare minimă, în special pentru îndepărtarea H2S și a excesului de umiditate, este puternic recomandată pentru a proteja echipamentele și pentru a asigura o ardere mai curată și mai eficientă.58 Gradul de purificare necesar depinde de aplicația finală. Pentru arderea în arzătoare simple, robuste, îndepărtarea H2S și a umidității poate fi suficientă. Pentru echipamente mai sensibile (ex. anumite centrale termice, generatoare electrice – deși acestea depășesc scopul acestui ghid pentru amatori) sau dacă se dorește o eficiență energetică maximă, reducerea conținutului de CO2 devine, de asemenea, importantă.58 Ghidul de față se va concentra pe metodele simple de purificare, adecvate pentru un sistem DIY și pentru utilizări casnice de bază.
Metode simple de îndepărtare a H2S și a umidității
Pentru o instalație de biogaz casnică, se pot implementa metode de purificare simple și ieftine, folosind materiale la îndemână.
Îndepărtarea Hidrogenului Sulfurat (H2S):
Scopul este de a reduce concentrația de H2S sub 1000 ppm pentru a minimiza coroziunea și mirosurile.58
Filtru cu așchii de metal/lână de oțel ("iron sponge" sau filtru uscat):
Principiu: Biogazul este trecut printr-un recipient umplut cu lână de oțel (ex. bureți de sârmă pentru vase, fără detergent), așchii de fier ruginite sau pilitură de fier. Hidrogenul sulfurat din biogaz reacționează cu oxidul de fier (rugina) sau direct cu fierul (dacă este umed și în prezența oxigenului din urmele de aer), formând sulfură de fier, un compus solid care rămâne în filtru.9
Construcție: Se poate folosi un recipient din plastic sau metal (ex. o sticlă PET tăiată, un borcan mare, o cutie metalică) cu un orificiu de intrare a biogazului la un capăt și unul de ieșire la celălalt. Recipientul se umple lejer cu materialul feros, asigurând o suprafață mare de contact. Este important ca materialul feros să fie menținut ușor umed pentru o bună reactivitate.
Întreținere: Materialul filtrant se saturează în timp cu sulfură de fier și își pierde eficiența. Acesta trebuie înlocuit periodic. Frecvența înlocuirii depinde de cantitatea de H2S din biogaz și de volumul de gaz tratat. Un indicator al necesității de înlocuire este reapariția mirosului de ouă stricate la punctul de consum. Materialul uzat (sulfura de fier) poate fi, în unele cazuri, regenerat prin expunere la aer (oxigenul reoxidează sulfura la sulf elementar și oxid de fier), dar pentru sisteme mici, înlocuirea este mai simplă.
Dozarea cu aer (Oxigen Dosing):
Principiu: Injectarea controlată a unei cantități mici de aer (care conține oxigen) direct în spațiul de gaz al digestorului sau în conducta de biogaz. Oxigenul permite unor bacterii specifice (sulf-oxidante), prezente natural, să oxideze H2S la sulf elementar (solid) sau sulfat.19
Implementare: Se poate realiza cu o mică pompă de aer (tip acvariu) care introduce un debit redus de aer. Cantitatea de aer trebuie să fie mică (cca. 2-5% din volumul de biogaz produs) pentru a nu afecta anaerobioza din digestor (dacă se introduce direct acolo) și pentru a nu crea un amestec exploziv în colectorul de gaz (limita inferioară de explozie a metanului în aer este de ~5%, iar oxigenul adăugat trebuie să fie sub limita care ar permite atingerea acestei concentrații în cazul unei scurgeri de metan).19
Avantaje: Metodă simplă și foarte ieftină, nu necesită consumabile. Poate reduce H2S la aproximativ 50 ppm.58
Precauții: Necesită un control atent al debitului de aer pentru a evita problemele menționate.
Îndepărtarea Umidității (Vaporilor de Apă):
Capcană de condens:
Principiu: Pe măsură ce biogazul se răcește în conductele de transport (mai ales dacă acestea trec prin zone mai reci), vaporii de apă condensează. Apa lichidă rezultată se poate acumula în punctele joase ale conductei, blocând fluxul de gaz.
Construcție: Se realizează prin montarea conductei de gaz cu o ușoară pantă descendentă către un punct colector (cel mai jos punct al traseului). În acest punct se instalează un mic recipient (ex. un borcan, o tecală de țeavă cu un dop de golire) unde apa se poate aduna. Acest recipient trebuie să aibă un robinet sau un dop în partea inferioară pentru a permite golirea periodică a apei condensate.17
Întreținere: Golirea regulată a apei din capcana de
Lucrări citate
surse si modalitati de obtinere - Biogaz, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.biogaz-instalatii.ro/b1.html
Cum producem biogaz și energie termică din deșeuri agricole, accesată pe iunie 5, 2025, https://agrobiznes.md/cum-producem-biogaz-si-energie-termica-din-deseuri-agricole.html
iceadr.ro, accesată pe iunie 5, 2025, https://iceadr.ro/wp-content/uploads/2024/02/Anexa-7.pdf
Centrale Biogaz Cluj - Centrale Biomasa ... - Productie Energie Verde, accesată pe iunie 5, 2025, http://www.pev.ro/furnizarea-sistemelor-pentru-producerea-energiei-regenerabile/centrale-biogaz
lemvigbiogas.com, accesată pe iunie 5, 2025, https://lemvigbiogas.com/BiogasHandbookRO.pdf
6 lucruri neștiute despre instalațiile de biogaz - Agrobiznes.md, accesată pe iunie 5, 2025, https://agrobiznes.md/6-lucruri-nestiute-despre-instalatiile-de-biogaz.html
www.triedandtested.org.uk, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.triedandtested.org.uk/media/vqxdsty0/using-quality-digestate-to-benefit-crops.pdf
privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare) - EUR-Lex.europa.eu., accesată pe iunie 5, 2025, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52016PC0767R(01)&from=EN
Sisteme de biogaz pentru gospodării - Despre Energie, accesată pe iunie 5, 2025, https://despre-energie.ro/sisteme-de-biogaz-pentru-gospodarii/
How to build a biogas plant - Richmond Vale Academy, accesată pe iunie 5, 2025, https://richmondvale.org/build-a-biogas-plant/
Make Your Own DIY Biogas Digester - Treehugger, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.treehugger.com/make-your-own-diy-biogas-digester-4858616
How to Build a Medium Sized Biogas Plant : 31 Steps (with Pictures ..., accesată pe iunie 5, 2025, https://www.instructables.com/Constructing-a-Medium-Sized-Biogas-Plant-Using-Kit/
Biogas at Home- Cheap and Easy : 8 Steps - Instructables, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.instructables.com/Biogas-at-home-Cheap-and-Easy/
How to build a biogas digester | DIY TUTORIAL - YouTube, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.youtube.com/watch?v=La6yXYwVq3A
Descrierea Și Proprietățile Biogazului | PDF - Scribd, accesată pe iunie 5, 2025, https://ro.scribd.com/document/672066287/Descrierea-%C8%99i-propriet%C4%83%C8%9Bile-biogazului
7 Steps to Building a Small-Scale Biogas System That Transforms Waste to Energy, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.farmstandapp.com/65509/7-steps-to-building-a-small-scale-biogas-system/
marketing-portal.homebiogas.com, accesată pe iunie 5, 2025, https://marketing-portal.homebiogas.com/wp-content/uploads/HBG7_0822_YellowGasPipe.pdf
www.build-a-biogas-plant.com, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.build-a-biogas-plant.com/PDF/safety-rules-for-biogas-systems-2008.pdf
STABILIREA SPECIFICAŢIILOR TEHNICE LA REALIZAREA SURSEI DE ENERGIE DIN BIOGAZ, DIN CADRUL MICROREŢELEI CU SURSE DE ENERGIE REG, accesată pe iunie 5, 2025, http://remsis.utcluj.ro/wp-content/uploads/2016/02/Raport-de-proiectare-si-dimensionare-a-instalatiei-de-biogaz.pdf
A Review of Solar Energy Use in Biogas Digester Heating - SciSpace, accesată pe iunie 5, 2025, https://scispace.com/pdf/a-review-of-solar-energy-use-in-biogas-digester-heating-4tydjwn1.pdf
Biogas digester with simple solar heater - SciSpace, accesată pe iunie 5, 2025, https://scispace.com/pdf/biogas-digester-with-simple-solar-heater-l5hxwa3nvi.pdf
events.saip.org.za, accesată pe iunie 5, 2025, https://events.saip.org.za/event/239/contributions/9125/attachments/3552/5125/Mzobotshe_M%28%20Performance%20operation%20of%20a%20greenhouse%20digester%29.pdf
Performance Monitoring of Greenhouse Biogas Digester - MDPI, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.mdpi.com/2305-7084/8/6/109
Brrring on the cold: Introducing the Booster Kit - HomeBiogas, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.homebiogas.com/blog/introducing-the-homebiogas-booster-kit/
Institutul de Biotehnologii Aplicate Integrarea fermentaţiei anaerobe şi captarea metanului în managementul dejecţiilor înt, accesată pe iunie 5, 2025, http://www.biocombustibil-tm.ro/p2/pdf/Info%20Biogaz.pdf
Energie din murdarie - Green Report, accesată pe iunie 5, 2025, https://green-report.ro/energie-din-murdarie/
Sisteme de biogaz pentru gospodarii | Despre Energie, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.despre-energie.ro/sisteme-de-biogaz-pentru-gospodarii/
Cum se face un calcul necesar termic pentru casa - Shop-einstal.ro, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.shop-einstal.ro/blog/calcul-necesar-termic-cum-se-face-un-calcul-necesar-termic-pentru-casa.html
Cum să-ți construiești o seră de care să nu îți faci griji - Agrobiznes.md, accesată pe iunie 5, 2025, https://agrobiznes.md/cum-sa-ti-construiesti-o-sera-de-care-sa-nu-iti-faci-griji.html
600W ElectricSun incalzire electrica panouri cu infrarosu ✔️ - Ecojoy, accesată pe iunie 5, 2025, https://ecojoy.ro/magazin/sisteme-incalzire-electrica-panouri-cu-infrarosu-electricsun-600w-alb/
Calcul necesar termic SERE - Calcul necesar termic - pierderi de caldura. Dimensionare radiatoare, centrala, puffer., accesată pe iunie 5, 2025, http://calcul-termic.blogspot.com/2012/10/calcul-necesar-termic-sere.html
An introduction to biogas and biomethane - IEA, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.iea.org/reports/outlook-for-biogas-and-biomethane-prospects-for-organic-growth/an-introduction-to-biogas-and-biomethane
focuseco.ro, accesată pe iunie 5, 2025, https://focuseco.ro/wp-content/uploads/2016/02/biogaz-interior-final1.pdf
Sizing of the Biogas Plant - energypedia, accesată pe iunie 5, 2025, https://energypedia.info/wiki/Sizing_of_the_Biogas_Plant
Calculations Biogas production, accesată pe iunie 5, 2025, https://slunik.slu.se/kursfiler/TN0320/20107.1718/Calculations_Biogas_production_TN0320_2017.pdf
www.build-a-biogas-plant.com, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.build-a-biogas-plant.com/PDF/digester_installation_manual_mozambique_2012.pdf
101 For Digester Sizing And RNG Performance Modeling | BioCycle, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.biocycle.net/digester-sizing-rng-performance/
Production of Biogas from Food Waste | Shapiro, accesată pe iunie 5, 2025, https://shapiroe.com/blog/biogas-from-food-waste/
Assessing Biogas Production Potential from Organic Waste and Livestock Byproducts in a Serbian Municipality: Implications for Sustainable Food Systems - MDPI, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.mdpi.com/2071-1050/17/7/3144?type=check_update&version=1
Curs 9, accesată pe iunie 5, 2025, http://www.didactic.icpm.tuiasi.ro/cv/sutimandaniel/sne/Curs%209%20SNE.pdf
Biogas Digester : 10 Steps (with Pictures) - Instructables, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.instructables.com/Biogas-Digester/
How to build a biogas digester - DIY - YouTube, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.youtube.com/watch?v=s4EWOoPY5OY
How to make Biogas plant "Science Fair Project" Step by Step ..., accesată pe iunie 5, 2025, https://paksc.org/pk/diy-projects/764-biogas-plant-experiment/
Insulating Jacket - Varec Biogas, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.varec-biogas.com/insulating-jacket-2/
www.build-a-biogas-plant.com, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.build-a-biogas-plant.com/PDF/Micro-Scale%20Biogas%20Production.pdf
Step by Step Guide on How to Make Biogas at Home - Express Drainage Solutions, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.expresswatersolutions.com/biogas/step-by-step-guide-on-how-to-make-biogas-at-home/
Risks and safety measures for anaerobic digestion: How can you ..., accesată pe iunie 5, 2025, https://biogasworld.com/news/safety-precautions-anaerobic-digestion-systems/
Anaerobic Digesters and Biogas Safety – Farm Energy, accesată pe iunie 5, 2025, https://farm-energy.extension.org/anaerobic-digesters-and-biogas-safety/
How to Store Biogas at Home: Safety Methods & Products, accesată pe iunie 5, 2025, https://anaerobic-digestion.com/how-to-store-biogas-at-home-safety-methods-products/
PN 16 24 04 03 - Tehnologie inovativa pentru obtinerea biogazului prin metanogeneza avansata Faza de executie 2016 - INMA |, accesată pe iunie 5, 2025, https://inma.ro/wp-content/uploads/2019/02/Obtinere_biogaz_metanogeneza_avansata.pdf
Ghid practic pentru producţia vegetală în agricultura ecologică - SRAC, accesată pe iunie 5, 2025, https://www.srac.ro/files/documente/GHID-03%20ECO%20e1%20r0%20Ghid%20practic%20_Productia%20vegetala.pdf
Sustainable Energy at Home: How to Produce Biogas from Kitchen ..., accesată pe iunie 5, 2025, https://www.envynature.org/sustainable-energy-at-home-how-to-produce-biogas-from-kitchen-and-animal-waste/
Biogas Plant for Home Price, Technology, Green Energy from ..., accesată pe iunie 5, 2025, https://www.homebiogas.com/blog/biogas-plant-for-home-price/
Tips for Using a Home Biogas Plant: Read Before Buying, accesată pe iunie 5, 2025, https://blog.anaerobic-digestion.com/tips-for-using-a-home-biogas-plant/
Small Scale Biogas Digesters | Living Web Farms, accesată pe iunie 5, 2025, http://livingwebfarms.org/wp-content/uploads/2020/03/LWF-Small-scale-Biogas-Digesters-handout.pdf
Biogas Purification | Process and Technology Infographic, accesată pe iunie 5, 2025, https://ecovaporrs.com/biogas-purification-process-and-technology-infographic/
Biogas Purification - Biogas Treatment System - Gazpack, accesată pe iunie 5, 2025, https://gazpack.nl/en/biogas-purification/
Anaerobic Digestion: Biogas Utilization and Cleanup | Oklahoma ..., accesată pe iunie 5, 2025, https://extension.okstate.edu/fact-sheets/anaerobic-digestion-biogas-utilization-and-cleanup.html
How Effective Is Biogas for Heating Homes? → Question, accesată pe iunie 5, 2025, https://energy.sustainability-directory.com/question/how-effective-is-biogas-for-heating-homes/
Free heat for my greenhouse (biogas forum at permies) - Permies.com, accesată pe iunie 5, 2025, https://permies.com/t/134894/Free-heat-greenhouse
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru comentariile dvs. Acestea sunt totdeauna constructive.