Analiza Comparativă a Impozitului pe Tranzacții Bancare (ITB) ca Alternativă la Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA)

Analiza Comparativă a Impozitului pe Tranzacții Bancare (ITB) ca Alternativă la Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA)

1. Introducere: Contextul Reformei Fiscale și Obiectivele Analizei

Sistemele fiscale moderne se confruntă cu provocări semnificative în asigurarea unor venituri stabile, promovarea echității și menținerea eficienței economice. În acest context, discuția despre alternativele la impozitele existente devine tot mai relevantă. Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) reprezintă o taxă pe consum larg adoptată la nivel global, aplicată valorii adăugate în fiecare etapă a producției și distribuției, fiind suportată în cele din urmă de consumatorul final. În contrast, Impozitul pe Tranzacții Bancare (ITB) este o taxă percepută pe intrările și/sau ieșirile din conturile bancare, vizând fluxurile financiare directe.

Motivația explorării ITB ca alternativă sau complement la TVA derivă din căutarea unor sisteme fiscale mai eficiente, mai echitabile și mai ușor de administrat. În ciuda capacității sale de a genera venituri substanțiale, TVA se confruntă cu dificultăți persistente, în special în ceea ce privește taxarea serviciilor financiare și combaterea evaziunii fiscale. Prin urmare, acest raport își propune să analizeze avantajele potențiale ale unui ITB înlocuind sau completând TVA, examinând mecanismele sale operaționale distincte și implicațiile economice.

Structura raportului va detalia inițial mecanismele și provocările inerente ale TVA, urmată de o expunere a ITB. Analiza comparativă va constitui nucleul raportului, evidențiind avantajele potențiale ale ITB în domenii precum simplitatea administrativă, taxarea serviciilor financiare, generarea de venituri, echitatea și stabilitatea financiară. În cele din urmă, vor fi abordate considerațiile critice pentru implementarea ITB și vor fi formulate recomandări de politică.

2. Mecanismul și Caracteristicile Fundamentale ale TVA

TVA este o taxă generală pe consum, aplicată în principiu tuturor activităților comerciale care implică producția și distribuția de bunuri și prestarea de servicii. Aceasta este suportată în cele din urmă de consumatorul final, fiind astfel o taxă pe consumul final. Mecanismul TVA implică perceperea taxei ca procent din prețul de vânzare la fiecare etapă a procesului de producție și distribuție. Afacerile înregistrate în scopuri de TVA deduc TVA-ul plătit pe achiziții (TVA la intrare) din TVA-ul colectat pe vânzări (TVA la ieșire), remițând diferența netă autorităților fiscale. Acest sistem vizează evitarea dublei impuneri și asigurarea neutralității fiscale, permițând rambursarea exactă a taxei la export.

Avantaje generale ale TVA

TVA-ul este recunoscut pentru anumite avantaje inerente. În primul rând, baza sa fiscală largă, care acoperă o gamă vastă de bunuri și servicii, permite guvernelor să genereze venituri consistente și semnificative. Aplicarea sa extinsă înseamnă că, pe măsură ce Produsul Național Brut (PNB) și prețurile cresc, TVA-ul captează automat o "cotă" din consum, asigurând o creștere naturală a veniturilor fiscale. În al doilea rând, un sistem de TVA ideal este considerat eficient deoarece nu distorsionează alegerile consumatorilor, taxând toate bunurile și serviciile în mod egal. Spre deosebire de impozitul pe venit, TVA nu impozitează venitul din economii, promovând neutralitatea între capital și muncă, precum și între investiții și consum. Studiile indică faptul că TVA are un cost social marginal mai scăzut pentru generarea de venituri suplimentare, fiind de doar o treime până la un sfert din costul impozitelor pe muncă sau al impozitelor tradiționale pe venit.

Provocări și critici ale TVA

În ciuda avantajelor sale, TVA se confruntă cu provocări considerabile. Un aspect major este complexitatea administrativă și costurile de conformitate ridicate pentru afaceri. Sistemele de TVA necesită o urmărire exhaustivă a tranzacțiilor, emiterea de facturi și gestionarea creditelor fiscale la fiecare etapă a lanțului de producție și distribuție. Această complexitate se traduce prin costuri administrative ridicate pentru companii, iar afacerile multinaționale se confruntă cu provocări suplimentare în respectarea diverselor legislații TVA din multiple jurisdicții.

O altă deficiență structurală semnificativă a TVA este dificultatea sa de a impozita eficient majoritatea serviciilor financiare, în special serviciile de intermediere financiară și cele prestate fără comisioane explicite. Această problemă provine din natura taxelor implicite, unde valoarea serviciilor precum împrumuturile și depozitele este adesea încorporată în marjele de dobândă (diferența dintre dobânda primită la împrumuturi și dobânda plătită la depozite), făcând calculul TVA pe bază de tranzacție-cu-tranzacție administrativ impracticabil. Instituțiile financiare nu pot utiliza metoda tradițională de creditare a facturilor, deoarece multe intrări (cum ar fi depozitele primite) provin de la consumatori neînregistrați în scopuri de TVA, care nu pot emite facturi de TVA.

Exemptarea serviciilor financiare rupe lanțul de creditare al TVA, ducând la un "efect de cascadă", unde aceeași valoare adăugată este impozitată de mai multe ori atunci când aceste servicii sunt utilizate ca intrări de către alte afaceri. Acest fenomen generează o "TVA ascunsă" pentru afaceri, crescându-le costurile, în timp ce consumatorii plătesc prea puțin pentru aceste servicii. Consecința este o distorsiune economică semnificativă, care creează o înclinație împotriva externalizării pentru bănci, deoarece acestea sunt stimulate să producă intrări în-house pentru a evita TVA-ul nerecuperabil pe achizițiile externalizate. Această situație nu este doar un inconvenient administrativ; ea modifică fundamental comportamentul pieței, ducând la o alocare ineficientă a resurselor și la o concurență inegală între firmele naționale și cele străine, precum și între firmele financiare și cele nefinanciare.

O altă provocare majoră este "decalajul de TVA", reprezentând diferența dintre veniturile estimate din TVA și cele efectiv colectate. La nivelul UE, decalajul de TVA a crescut la 7% în 2022, echivalentul a 89,3 miliarde de euro. România se confruntă cu cel mai mare decalaj de TVA din UE, atingând 30,6% în 2022, în ciuda unei ușoare scăderi față de anul precedent. Aceasta înseamnă că peste 8 miliarde de euro au fost pierdute în 2022. Această pierdere semnificativă de venituri subliniază o slăbiciune fundamentală în aplicarea practică a taxei, în ciuda avantajelor sale teoretice. Există temeri că o creștere a cotelor de TVA ar putea exacerba evaziunea fiscală și ar reduce consumul. România depune eforturi considerabile de digitalizare fiscală (sistemele RO e-Invoice, RO e-Transport, SAF-T, RO e-VAT) pentru a combate acest decalaj. Aceste măsuri sunt o recunoaștere a problemelor adânc înrădăcinate, dar eficacitatea lor pe termen lung rămâne de văzut. Persistența unui decalaj atât de mare sugerează că problema nu este doar o neconformitate individuală, ci mai degrabă deficiențe structurale în proiectarea sau aplicarea sistemului, în special în jurisdicțiile cu capacități de aplicare mai slabe.

În cele din urmă, TVA este adesea criticată pentru natura sa regresivă, ceea ce înseamnă că reduce proporțional mai mult consumul real al gospodăriilor cu venituri mici decât al celor cu venituri mari. Acest lucru se datorează faptului că este o taxă pe consumul de bază, iar persoanele cu venituri mici tind să consume o proporție mai mare din venitul lor. Deși există scutiri pentru bunurile esențiale (alimente, medicamente) pentru a atenua această regresivitate, eficacitatea lor în atingerea progresivității este dezbătută, iar ele pot introduce ineficiențe, erodând baza fiscală și crescând complexitatea administrativă. Aceasta indică o tensiune fundamentală în proiectarea fiscală: căutarea echității sociale prin scutiri fiscale poate submina eficiența și capacitatea de generare de venituri a unei taxe pe consum cu bază largă.

Tabel 1: Caracteristici Cheie ale TVA și Provocări Asociate

| Caracteristică/Aspect | Descriere |

|---|---|

| Definiție | Taxă pe consum aplicată valorii adăugate la fiecare etapă de producție și distribuție. |

| Mecanism de Credit Fiscal | Afacerile deduc TVA-ul plătit pe achiziții (input) din TVA-ul colectat pe vânzări (output), remițând diferența netă. |

| Incidență Finală | Suportată în cele din urmă de consumatorul final. |

| Avantaje Principale | Bază fiscală largă, venituri consistente și predictibile, eficiență economică (teoretic), neutralitate comercială (la export). |

| Provocări Principale | Complexitate administrativă și costuri de conformitate ridicate pentru afaceri, dificultăți în taxarea serviciilor financiare (taxe implicite, efect de cascadă, distorsiuni), decalajul de TVA (ex: România), regresivitate. |

3. Mecanismul și Caracteristicile Fundamentale ale Impozitului pe Tranzacții Bancare (ITB)

Impozitul pe Tranzacții Bancare (ITB) se definește ca o taxă percepută pe intrările (credite) și/sau ieșirile (debite) din conturile bancare. Spre deosebire de TVA, care se concentrează pe valoarea adăugată, ITB vizează direct fluxurile financiare.

Există mai multe variante ale ITB. Una dintre cele mai cunoscute este Taxa pe Tranzacții de Plată Automate (Automated Payment Transaction - APT tax), propusă de profesorul de economie Edgar L. Feige. Aceasta este o taxă uniformă, cu rată fixă, aplicată tuturor tranzacțiilor, evaluată și colectată automat la fiecare intrare sau ieșire dintr-un cont bancar, împărțind astfel sarcina fiscală între cumpărător și vânzător. Obiectivul său este să impoziteze cea mai largă bază fiscală posibilă la cea mai mică rată posibilă. O altă variantă este Taxa pe Retrageri (Withdrawals Tax - WTX), introdusă de Patrick R. Colabella și Richard Coppinger, care impozitează doar retragerile din conturile bancare personale și de afaceri desemnate.

Obiectivele declarate ale ITB sunt multiple și ambițioase. Susținătorii argumentează că ITB poate îmbunătăți semnificativ eficiența economică, poate spori stabilitatea pe piețele financiare și poate reduce la minimum costurile de administrare a impozitelor (evaluare, colectare și conformitate). Unele variante, cum ar fi WTX, sunt chiar propuse ca înlocuitori pentru impozitul pe venit, impozitul pe vânzări și impozitul pe proprietate, cu scopul de a limita redistribuția socialistă și de a controla economia subterană și criptomonedele.

Modul de colectare a ITB este un aspect cheie al propunerii sale. Taxa este concepută pentru a fi colectată automat de către bănci sau de către o contraparte centrală în procesul de compensare/decontare. Această automatizare reprezintă o caracteristică distinctivă, diferențiind-o de metodele de colectare a impozitelor care necesită mai multă muncă. De exemplu, în Slovacia, unde o nouă taxă pe tranzacțiile financiare intră în vigoare în aprilie 2025, banca va calcula și reține impozitul din contul contribuabilului zilnic, urmând să-l remită autorității fiscale lunar. Acest lucru evidențiază mecanismul direct și automatizat de colectare.

Filosofia centrală din spatele ITB, în special a modelului APT, este o căutare radicală a simplității și a unei baze fiscale extinse. Prin intenția de a impozita cea mai largă bază posibilă la cea mai mică rată, colectată automat, ITB se distinge fundamental de natura complexă, multi-etapă și adesea segmentată a impozitelor tradiționale, cum ar fi TVA. Acest principiu de proiectare prioritizează ușurința colectării și minimizarea oportunităților de evaziune în detrimentul unei țintiri economice detaliate. Această abordare implică o potențială reducere a costurilor administrative pentru autoritățile fiscale și a costurilor de conformitate pentru afaceri, deoarece sarcina se mută în principal către instituțiile financiare. De asemenea, sugerează o preferință filosofică pentru o taxă dificil de evitat datorită naturii sale omniprezente, spre deosebire de una care se bazează pe mecanisme complexe de aplicare.

Afirmația privind "capacitatea semnificativă de generare de venituri" a ITB și legătura sa cu "idealul secular al Impozitului Unic" sugerează un rol mult mai ambițios pentru această taxă decât cel atribuit de obicei TVA-ului. Susținătorii o consideră o taxă fundamentală, capabilă să înlocuiască potențial multiple taxe existente (cum ar fi impozitul pe venit, impozitul pe vânzări și impozitul pe proprietate, conform WTX ), ceea ce implică o restructurare radicală a întregului sistem fiscal național, nu doar o componentă a acestuia. Aceasta evidențiază potențialul transformator pe care îl anticipează susținătorii ITB, depășind reforma fiscală incrementală către o re-imaginare completă a modului în care o națiune își finanțează serviciile publice, cu beneficii potențiale în ceea ce privește eficiența și reducerea complexității conformității în întreaga economie.

4. Avantajele Potențiale ale ITB în Locul TVA: O Analiză Comparativă

4.1. Simplificarea Administrativă și Reducerea Costurilor de Conformitate

ITB este lăudat pentru potențialul său de a fi "rezistent la evaziune, mai eficient și mai puțin costisitor decât modelele fiscale ortodoxe". Mecanismul său de colectare automată de către instituțiile financiare minimizează semnificativ costurile de evaluare, colectare și conformitate atât pentru autoritatea fiscală, cât și pentru afaceri. Progresele tehnologice au facilitat considerabil o astfel de colectare automată. De exemplu, în Slovacia, banca calculează și reține taxa, simplificând procesul pentru contribuabil.

În contrast puternic, sistemele de TVA impun costuri administrative ridicate afacerilor, necesitând o urmărire extinsă a tranzacțiilor, emiterea de facturi și gestionarea creditelor fiscale. Procesul de colectare în mai multe etape și ratele variabile fac conformitatea cu TVA complexă, în special pentru afacerile internaționale.

Natura automatizată și baza largă a ITB reprezintă o schimbare fundamentală în locul responsabilității de conformitate fiscală. În loc să distribuie sarcina între nenumărate afaceri, fiecare gestionând calcule complexe de TVA și remiteri, ITB centralizează colectarea la instituțiile financiare. Aceasta ar putea reduce drastic costurile totale de conformitate la nivel societal, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), eliberând resurse pentru activități productive. În sistemul TVA, fiecare afacere înregistrată trebuie să urmărească meticulos tranzacțiile, să emită facturi, să calculeze TVA-ul la intrare/ieșire și să remită suma netă , ceea ce este inerent complex și costisitor pentru fiecare entitate individuală. Prin contrast, ITB este perceput automat la intrările și ieșirile din conturile bancare , iar banca, în calitate de furnizor de servicii de plată, este responsabilă pentru calcularea, reținerea și remiterea taxei. Această centralizare a conformității ar putea duce la câștiguri semnificative de eficiență în întreaga economie, reducând necesitatea ca afacerile să dedice resurse conformității fiscale și, potențial, scăzând costurile operaționale și promovând un mediu mai favorabil afacerilor, în special pentru inițiativele noi sau mai mici. De asemenea, simplifică aplicarea legii pentru autoritățile fiscale.

4.2. Acoperirea Serviciilor Financiare și Eliminarea Distorsiunilor

O deficiență structurală majoră a TVA este incapacitatea sa de a impozita eficient majoritatea serviciilor financiare, în special serviciile de intermediere financiară și cele fără comisioane explicite. Această situație generează mai multe probleme: dificultatea de a măsura taxele implicite, deoarece valoarea serviciilor precum împrumuturile și depozitele este adesea încorporată în marjele de dobândă, făcând calculul TVA pe bază de tranzacție-cu-tranzacție administrativ impracticabil. De asemenea, duce la un efect de cascadă și la TVA ascunsă: scutirea acestor servicii înseamnă că instituțiile financiare nu pot deduce TVA-ul la intrare pentru achizițiile lor. Acest TVA nerecuperabil devine un cost, transferat afacerilor sub formă de "TVA ascunsă", ducând la supra-impozitarea afacerilor și sub-impozitarea consumatorilor. În plus, apar distorsiuni, creând o înclinație împotriva externalizării pentru bănci și distorsionând concurența între firmele naționale și cele străine, precum și între firmele financiare și cele nefinanciare.

ITB oferă o soluție directă prin impozitarea tranzacțiilor bancare subiacente (debite și credite). Această abordare ocolește problemele complexe de evaluare inerente TVA-ului pentru serviciile financiare, deoarece impozitează direct fluxul de fonduri. Poate "elimina posibilitățile de substituție pentru evaziune și evitare" legate de tranzacțiile financiare și "compensa scutirile de TVA care beneficiază serviciile financiare".

ITB oferă o soluție pragmatică și cuprinzătoare la o deficiență structurală de lungă durată a sistemelor de TVA: impozitarea eficientă a serviciilor financiare. Prin impozitarea fluxurilor financiare subiacente, mai degrabă decât prin încercarea de a evalua serviciile implicite, ITB poate aduce un sector economic semnificativ, adesea neimpozitat, în baza de impozitare, reducând distorsiunile și îmbunătățind neutralitatea fiscală în întreaga economie. Problema TVA este incapacitatea de a impozita serviciile financiare, în special cele cu taxe implicite, din cauza dificultăților de măsurare și a mecanismului de creditare a facturilor. Acest lucru duce la scutiri, care provoacă efecte de cascadă și TVA ascunsă. Abordarea directă a ITB, care impozitează mișcarea efectivă a banilor în conturile bancare , înseamnă că activitatea de intermediere financiară este impozitată direct, indiferent dacă se percep comisioane explicite sau dacă "valoarea adăugată" este ușor cuantificabilă. Concentrându-se pe volumul tranzacțiilor, ITB eludează problema complexă și adesea insolubilă a evaluării serviciilor financiare implicite care afectează TVA. Această impozitare directă elimină "TVA-ul ascuns" pentru afaceri și reduce stimulentele pentru insourcing. De asemenea, asigură că și consumatorii plătesc o parte echitabilă din impozitul pe serviciile financiare, abordând problema "sub-impozitării". Această capacitate a ITB de a impozita cuprinzător serviciile financiare fără a introduce noi distorsiuni este un avantaj semnificativ, promovând un sistem fiscal mai neutru și mai eficient pentru un sector crucial al economiei moderne.

Tabel 2: Impactul TVA asupra Serviciilor Financiare vs. Abordarea ITB

| Aspect | TVA (Situația Actuală) | ITB (Potențial) |

|---|---|---|

| Dificultăți de Măsurare | Taxe implicite dificil de evaluat (ex: marje de dobândă). | Taxează direct fluxurile financiare, ocolind problemele de evaluare. |

| Mecanism de Colectare | Sistem de credit fiscal inaplicabil pentru multe servicii financiare. | Colectare automată de către instituțiile financiare. |

| Efecte asupra Afacerilor | Efect de cascadă ("TVA ascunsă"), supra-impozitare, costuri crescute. | Elimină TVA ascunsă, reduce costurile și distorsiunile. |

| Efecte asupra Consumatorilor | Sub-impozitare a serviciilor financiare. | Taxare mai echitabilă a consumului de servicii financiare. |

| Distorsiuni Competitivitate | Bias împotriva externalizării, distorsiuni între firme naționale/străine. | Reduce distorsiunile, promovează un mediu concurențial mai neutru. |

4.3. Potențialul de Creștere a Veniturilor Fiscale și Reducerea Evaziunii

ITB este caracterizat de "capacitatea sa semnificativă de generare de venituri". Baza sa largă, care cuprinde toate tranzacțiile bancare, îl face "rezistent la evaziune" pentru activitățile desfășurate prin sistemul bancar formal. Fondul Monetar Internațional (FMI) a confirmat fezabilitatea administrativă a Taxelor pe Tranzacțiile Financiare (FTT) și potențialul lor de a genera "venituri substanțiale", cu estimări care sugerează că un FTT cu rată scăzută ar putea genera sute de miliarde anual la nivel global. Această acoperire largă și colectarea automată îl transformă într-un instrument puternic împotriva evaziunii fiscale.

Sistemele de TVA, în ciuda bazei lor largi, sunt extrem de susceptibile la evaziune, ducând la "decalaje de TVA" substanțiale. Experiența României, cu un decalaj de TVA de 30,6%, ilustrează pierderile semnificative de venituri datorate evaziunii și ineficiențelor administrative. Eforturile de combatere a acestui fenomen, cum ar fi digitalizarea fiscală, sunt costisitoare și complexe.

Natura "rezistentă la evaziune" a ITB oferă un mecanism puternic și direct pentru combaterea economiei subterane și a fluxurilor financiare ilicite, care contribuie major la decalajul de TVA. Prin impozitarea fiecărei tranzacții care trece prin sistemul bancar formal, ITB extinde în mod inerent baza fiscală efectivă pentru a include activități economice care altfel ar putea scăpa de impozitare prin canale informale, sporind astfel colectarea generală a veniturilor și îmbunătățind echitatea fiscală. O parte semnificativă a decalajului de TVA este atribuită evaziunii fiscale, adesea facilitată de activități informale sau din economia subterană. Mecanismul ITB impozitează fiecare intrare și ieșire din conturile bancare , ceea ce înseamnă că orice activitate economică care utilizează sistemul bancar formal pentru plăți va fi impozitată. Spre deosebire de TVA, care se bazează pe raportarea precisă a tranzacțiilor și gestionarea facturilor de către afaceri , ITB este colectat automat la sursă (bancă), făcându-l inerent mai dificil de evitat pentru tranzacțiile bancare. Dacă afacerile și persoanele fizice doresc să participe la economia formală și să utilizeze serviciile bancare, tranzacțiile lor devin impozabile. Acest lucru încurajează formalizarea și descurajează tranzacțiile în numerar, nedetectabile, aducând astfel activitatea economică neimpozitată anterior în sfera fiscală. Afirmația că WTX poate "controla economia subterană și criptomonedele" susține în continuare acest punct. Aceasta sugerează că ITB ar putea fi un instrument mai eficient pentru consolidarea fiscală, nu doar prin generarea de noi venituri, ci și prin îmbunătățirea conformității și extinderea bazei fiscale efective, reducând povara asupra contribuabililor conformi și promovând un mediu concurențial mai echitabil.

4.4. Echitate și Distribuția Poverii Fiscale

TVA este frecvent criticată pentru natura sa regresivă, ceea ce înseamnă că absoarbe o proporție mai mare din venitul gospodăriilor cu venituri mici în comparație cu cele cu venituri mari. Acest lucru se întâmplă deoarece TVA impozitează consumul, iar persoanele cu venituri mici tind să consume o proporție mai mare din venitul lor. Deși există scutiri pentru bunurile esențiale, eficacitatea lor în atingerea progresivității este dezbătută, și ele pot introduce ineficiențe.

În contrast, ITB, în special în varianta sa de Taxă pe Tranzacțiile Financiare (FTT), este adesea prezentată ca o taxă progresivă. Aceasta afectează disproporționat persoanele bogate care dețin acțiuni, obligațiuni și alte active, sau care se angajează în tranzacții financiare frecvente. FTT-ul urmărește să crească contribuția sectorului financiar la societate, un sector adesea scutit de TVA și de impozitele pe profit. Aceasta mută sarcina fiscală mai mult către capital și activitatea financiară, îmbunătățind potențial progresivitatea generală a sistemului fiscal.

ITB oferă un mecanism de reechilibrare a poverii fiscale generale prin mutarea unei părți mai mari către activitățile financiare și capital, contracarând astfel regresivitatea inerentă a impozitelor pe consum, cum ar fi TVA. Aceasta se aliniază cu principiile justiției sociale și asigură că sectoarele și persoanele care beneficiază semnificativ de pe urma sistemului financiar contribuie mai direct la veniturile publice, abordând un dezechilibru perceput în structurile fiscale actuale. Regresivitatea TVA înseamnă că gospodăriile cu venituri mici suportă o povară proporțional mai mare , ceea ce generează preocupări legate de echitatea socială. ITB/FTT impozitează tranzacțiile financiare , care sunt efectuate disproporționat de instituțiile financiare, marile corporații și persoanele mai bogate implicate în investiții și activități speculative. Prin impozitarea acestor activități, ITB mută efectiv o parte din povara fiscală de la consumul general (care afectează pe toată lumea, în special pe cei săraci) către capital și fluxurile financiare, care sunt concentrate în rândul grupurilor cu venituri mari și al sectorului financiar. Acest lucru face sistemul fiscal mai progresiv. În plus, sectorul financiar beneficiază adesea de scutiri de TVA. ITB poate servi ca o modalitate directă de a asigura că acest sector profitabil contribuie echitabil la veniturile publice, abordând o lacună percepută sau o subvenție. Această reechilibrare a poverii fiscale ar putea spori percepția de echitate a sistemului fiscal, potențial crescând acceptarea publică și conformitatea, și aliniind politica fiscală mai strâns cu obiectivele de echitate socială.

4.5. Stabilitatea Financiară și Descurajarea Speculațiilor

Pe lângă generarea de venituri, un avantaj cheie al ITB, în special al FTT-urilor, este potențialul său de a spori stabilitatea pieței financiare. Acesta își propune să "descurajeze tipul de speculații financiare pe termen scurt care au o valoare socială redusă, dar prezintă riscuri ridicate pentru economie". Prin creșterea costurilor de tranzacționare pentru tranzacțiile pe termen scurt, de înaltă frecvență și speculative, ITB face astfel de activități mai puțin atractive. Aceasta acționează ca o "taxă Pigouviană", corectând externalitățile negative asociate cu asumarea excesivă de riscuri financiare.

În comparație, obiectivul principal al TVA este generarea de venituri din consum, fără un mecanism inerent sau un scop declarat legat de stabilitatea pieței financiare sau de descurajarea speculațiilor. De fapt, încercările de a aplica TVA serviciilor financiare pot crește costul furnizării de credit.

Obiectivul explicit al ITB de a descuraja speculațiile financiare pe termen scurt îl poziționează ca o potențială "taxă Pigouviană". Această funcție duală de generare de venituri și de corectare a externalităților pieței oferă un avantaj politic semnificativ față de TVA, care este în primul rând o taxă pe consum generatoare de venituri. Acest lucru face din ITB un instrument atât pentru politica fiscală, cât și pentru cea de reglementare. ITB/FTT este promovat nu doar pentru venituri, ci și pentru "îmbunătățirea stabilității pe piețele financiare" și "descurajarea speculațiilor financiare pe termen scurt". Acest lucru se aliniază cu conceptul de taxă Pigouviană, care este percepută pentru a corecta externalitățile negative. Speculațiile financiare excesive sunt considerate o activitate cu externalități negative (de exemplu, risc sistemic crescut, volatilitate, crize financiare). Prin impunerea unui cost mic pe fiecare tranzacție, ITB face tranzacționarea cu volum mare și pe termen scurt mai puțin profitabilă, reducând astfel incidența acesteia. Acest lucru mută activitatea către investiții pe termen lung. TVA, ca taxă generală pe consum, nu are această funcție explicită de reglementare sau de sporire a stabilității. Impactul său asupra piețelor financiare se manifestă în principal prin costul serviciilor financiare, care poate fi distorsionant. Această funcție duală face din ITB un instrument de politică mai versatil decât TVA în contextul economiilor financiare moderne. Permite guvernelor să abordeze atât nevoile fiscale, cât și riscurile sistemice din sectorul financiar printr-un singur mecanism fiscal, conducând potențial la sisteme financiare mai reziliente.

5. Considerații Critice și Provocări în Implementarea ITB

5.1. Impactul asupra Volumului Tranzacțiilor și Lichidității Pieței

Literatura empirică sugerează că FTT-urile pot fi distorsionante, ducând la o reducere a volumului de tranzacționare și a lichidității pieței, precum și la o creștere a volatilității pieței și a costului capitalului pentru firme. Experiența franceză cu FTT din 2012 oferă un exemplu concret. După introducerea unei FTT de 0,20% pe tranzacțiile cu acțiuni în Franța în 2012, volumul mediu de tranzacționare a scăzut cu aproximativ 10%, însoțit de o scădere moderată a calității generale a pieței. Acțiunile mai puțin lichide au fost mai afectate (o reducere de 20%), iar chiar și traderii de înaltă frecvență (HFT), scutiți de taxă, au înregistrat o scădere de 35% a activității din cauza efectelor indirecte asupra lichidității. Aceasta sugerează o tendință de trecere a deținerilor de titluri de la investitorii pe termen scurt la cei pe termen lung.

Dovezile empirice din Franța demonstrează o compensare clară: deși ITB/FTT vizează stabilitatea financiară și veniturile, implementarea sa poate afecta negativ eficiența pieței prin reducerea volumului de tranzacționare și a lichidității. Aceasta implică faptul că factorii de decizie politică trebuie să calibreze cu atenție rata și domeniul de aplicare a taxei pentru a evita consecințe nedorite care ar putea crește costul capitalului pentru afaceri și ar împiedica creșterea economică. Obiectivul declarat al ITB este de a spori stabilitatea financiară și de a genera venituri. Cu toate acestea, impactul observat în Franța a fost o scădere de 10% a volumului de tranzacționare și o deteriorare moderată a calității pieței, inclusiv o reducere a profunzimii și rezilienței. Chiar și HFT-urile, deși scutite, au fost afectate semnificativ din cauza schimbărilor condițiilor de piață. O lichiditate redusă poate crește costul capitalului pentru firme , făcând mai scumpă atragerea de fonduri pentru investiții și extindere. Acest lucru contravine direct obiectivelor de eficiență economică. Aceasta subliniază că ITB nu este o soluție universală și implică riscuri inerente. Un guvern care ia în considerare ITB trebuie să evalueze beneficiile potențiale ale stabilității financiare și ale veniturilor în raport cu riscul de a afecta eficiența și competitivitatea piețelor sale financiare, care sunt cruciale pentru economia în ansamblu. Rata optimă a taxei ar trebui să echilibreze aceste obiective concurente.

5.2. Riscuri de Disintermediere Financiară și Migrație a Capitalului

Unele implementări anterioare ale ITB, în special în America Latină, au condus la "retrageri masive de numerar din bănci înainte de perceperea taxei și la disintermediere, pe măsură ce agenții economici au evitat utilizarea băncilor pentru a evita taxa". De exemplu, taxa din Peru a inhibat intermedierea financiară și a încurajat economia informală, în timp ce cea din Venezuela a stimulat utilizarea numerarului și a serviciilor bancare offshore.

Cu toate acestea, FMI sugerează că temerile legate de fuga instituțiilor financiare din zonele cu taxe ridicate către paradisurile fiscale sunt "nefondate" și că FTT-urile "nu alungă automat activitatea financiară într-o măsură inacceptabilă". Ei notează că instituțiile financiare nu sunt extrem de mobile și sunt legate de centrele financiare majore.

Dovezile contradictorii privind fuga capitalului și disintermedierea subliniază că succesul unui ITB depinde critic de proiectarea sa precisă (de exemplu, rata, domeniul de aplicare, scutirile) și de gradul de coordonare internațională. Un ITB prost conceput sau impus unilateral, mai ales cu rate ridicate, riscă să împingă activitatea economică în afara sistemului bancar formal sau offshore, subminând propriile sale obiective de venituri și stabilitate. Exemplele istorice au implicat probabil rate mai mari sau sisteme financiare mai puțin sofisticate. Evaluarea FMI s-ar putea referi la FTT-uri mai recente, cu rate mai mici, sau la cele cu un anumit grad de coordonare internațională. Aceasta înseamnă că simpla implementare a unui ITB nu este suficientă; proiectarea sa este primordială. O rată ridicată sau o lipsă de scutiri atente (de exemplu, pentru transferurile intra-bancare, plățile fiscale) ar putea stimula un comportament de evitare care anulează beneficiile taxei. De exemplu, noul FTT din Slovacia scutește transferurile interne în cadrul aceleiași bănci și plățile fiscale , demonstrând o conștientizare a acestor riscuri. Riscul de disintermediere evidențiază că chiar și o taxă "rezistentă la evaziune" poate fi ocolită dacă modifică semnificativ stimulentele economice. Aceasta accentuează necesitatea unei evaluări aprofundate a impactului, inclusiv a răspunsurilor comportamentale, înainte de implementare și, potențial, a cooperării internaționale pentru a minimiza dezavantajele competitive.

5.3. Experiențe Internaționale cu ITB/FTT: Succese, Eșecuri și Lecții Învățate

Experiențele internaționale cu ITB/FTT sunt variate și oferă lecții importante. Australia a introdus o taxă pe debitele conturilor bancare în 1982, care a fost ulterior abolită între 2002 și 2005 ca parte a reformelor pentru introducerea Taxei pe Bunuri și Servicii (TVA).

În America Latină, mai multe țări (Argentina, Brazilia, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela) au perceput taxe pe tranzacțiile bancare, adesea ca o "pârghie fiscală convenabilă într-o perioadă fiscală dificilă". Argentina a introdus o taxă în 1984, abolită în 1992 din cauza distorsiunilor în sistemul financiar și a încurajării economiei informale. În prezent, Argentina are o taxă de 0,6% pe debite/credite, cu scutiri pentru plățile salariale și de pensii. Brazilia a implementat o taxă temporară "CPMF" (0,25%-0,38%) din 1993 până în 2007 pentru a-și finanța sistemul de sănătate. Ecuador a introdus o taxă de 1% pe circulația banilor în 1998, ceea ce a dus la retrageri masive de numerar și disintermediere. Peru și Venezuela au renunțat, de asemenea, la taxele lor pe debitele bancare din cauza inhibării intermedierii financiare, încurajării economiei informale și stimulării serviciilor bancare offshore.

În Europa, țări precum Belgia, Franța, Grecia, Italia, Spania, Irlanda și Marea Britanie au introdus o formă de FTT. Franța a introdus o FTT de 0,20% pe achizițiile de acțiuni în 2012, ceea ce a dus la o scădere de 10% a volumului de tranzacționare și la o scădere moderată a calității pieței.

Un caz recent este Slovacia, unde o nouă taxă pe tranzacțiile financiare intră în vigoare la 1 aprilie 2025. Aceasta se aplică transferurilor bancare (0,4% cu o limită de 40 EUR), retragerilor de numerar (0,8% fără limită) și plăților cu cardul (2 EUR/an/card). Obiectivul este de a stimula plățile electronice. Scutirile includ plățile fiscale și transferurile interne în cadrul aceleiași bănci.

Experiențele internaționale diverse cu ITB/FTT demonstrează că nu există un rezultat universal. Succesul sau eșecul depinde în mare măsură de proiectarea specifică a taxei (rată, bază, scutiri), de condițiile economice predominante, de puterea instituțiilor financiare și de mediul general al politicii fiscale. Aceasta implică faptul că orice considerare a ITB în România trebuie să fie profund informată de aceste lecții istorice variate și adaptată contextului unic al țării. Numărul mare de țări care au implementat ITB/FTT, cu rezultate variate (unele desființate, altele temporare, altele în curs cu impacturi mixte, și altele noi apărute) , arată că motivele desființării sau ale impacturilor negative (de exemplu, disintermedierea, creșterea economiei informale) se referă adesea la rate ridicate, lipsa scutirilor adecvate sau vulnerabilități economice specifice. În schimb, implementările mai noi (cum ar fi cea din Slovacia) includ adesea scutiri specifice (de exemplu, pentru transferurile intra-bancare, plățile fiscale) , sugerând lecții învățate din eșecurile anterioare. Aceasta demonstrează că ITB nu este o "soluție magică". Eficacitatea sa nu este inerentă, ci este rezultatul unei proiectări atente. O implementare de succes necesită o înțelegere nuanțată a potențialelor răspunsuri comportamentale și o proiectare atentă a politicilor pentru a atenua riscurile precum disintermedierea și distorsiunile pieței. Pentru România, aceasta înseamnă că o simplă adoptare a unui model ITB fără o analiză aprofundată a parametrilor săi specifici de proiectare și a interacțiunii lor cu sistemul financiar și contextul economic românesc ar fi extrem de riscantă. Lecțiile din America Latină sunt deosebit de relevante, deoarece ilustrează provocările implementării unor astfel de taxe în economiile în curs de dezvoltare sau emergente.

Tabel 3: Exemple de Implementare a ITB/FTT la Nivel Global și Rezultate Cheie

| Țară | Tip ITB/FTT | Perioada/Rata Exemplu | Rezultate Cheie/Observații |

|---|---|---|---|

| Australia | Taxă pe debitele conturilor bancare | 1982-2005 | Abolită ca parte a reformelor pentru introducerea TVA. |

| Argentina | Taxă pe tranzacțiile bancare (debite/credite) | 1984-1992 (abolită); 0.6% în prezent | Abolită inițial din cauza distorsiunilor și încurajării economiei informale. |

| Brazilia | Taxa "CPMF" | 1993-2007 (0.25%-0.38%) | Taxă temporară pentru finanțarea sănătății. |

| Ecuador | Taxă pe circulația banilor | 1998 (1%) | A dus la retrageri masive de numerar și disintermediere. |

| Peru, Venezuela | Taxă pe debitele bancare | Perioade variabile | Desființate din cauza inhibării intermedierii financiare și a offshore-ului. |

| Franța | FTT pe achizițiile de acțiuni | 2012 (0.20%) | Scădere de 10% a volumului de tranzacționare, declin moderat al calității pieței. |

| Slovacia | Taxă pe tranzacțiile financiare | Începând cu 1 aprilie 2025 (0.4% non-cash, 0.8% cash) | Vizează stimularea plăților electronice; include scutiri specifice. |

6. Concluzii și Recomandări de Politică Fiscală

Analiza comparativă a Impozitului pe Tranzacții Bancare (ITB) și a Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) relevă avantaje convingătoare ale ITB, în special în contextul taxării serviciilor financiare și al reducerii evaziunii. ITB se distinge prin simplitatea administrativă și costurile reduse de conformitate, facilitate de colectarea automată, contrastând puternic cu complexitatea TVA și povara administrativă impusă afacerilor. Esențial, ITB oferă un mecanism direct și potențial mai eficient pentru impozitarea serviciilor financiare, ocolind dificultățile inerente și distorsiunile (cum ar fi TVA-ul ascuns, efectul de cascadă și înclinația spre insourcing) care afectează TVA în acest sector. Baza sa largă și natura sa "rezistentă la evaziune" pentru tranzacțiile formale sugerează un potențial semnificativ de creștere a veniturilor și o abordare directă a economiei subterane, abordând decalajul persistent de TVA observat în țări precum România. Mai mult, ITB, în special în varianta sa de Taxă pe Tranzacțiile Financiare (FTT), poate contribui la progresivitatea fiscală prin mutarea poverii către activitățile financiare și deținătorii de active, și poate servi ca instrument pentru îmbunătățirea stabilității financiare prin descurajarea tranzacțiilor speculative.

Adoptarea unui ITB ar putea reprezenta o schimbare fundamentală în arhitectura fiscală națională, potențial simplificând sistemul fiscal general și reechilibrând povara fiscală. Aceasta ar putea elibera resurse administrative atât pentru guvern, cât și pentru afaceri. Pentru o țară precum România, care se confruntă cu un decalaj de TVA ridicat, un ITB bine conceput ar putea oferi o soluție robustă pentru mobilizarea veniturilor și combaterea evaziunii, abordând în același timp sub-impozitarea sectorului financiar.

Recomandări pentru o analiză de fezabilitate aprofundată și un cadru de implementare prudent, luând în considerare specificul economic și social:

 * Studiu cuprinzător de fezabilitate: Înainte de orice implementare, este esențial un studiu aprofundat de fezabilitate economică și administrativă. Acesta trebuie să analizeze parametrii specifici de proiectare (rata impozitului, baza, scutirile), potențialele răspunsuri comportamentale (disintermediere, trecerea la numerar/offshore) și impactul preconizat asupra piețelor financiare (lichiditate, costul capitalului).

 * Implementare în etape și programe pilot: Se recomandă o abordare etapizată sau programe pilot pentru a testa efectele ITB și a permite ajustări.

 * Coordonare internațională: Explorarea oportunităților de coordonare regională sau internațională este crucială pentru a minimiza riscurile de fugă a capitalului și dezavantajele competitive.

 * Politici complementare: ITB ar trebui considerat în cadrul unui cadru fiscal mai larg. Orice regresivitate potențială, în special dacă un ITB foarte larg înlocuiește un impozit progresiv pe venit, ar trebui compensată prin alte programe sociale sau de asistență.

 * Comunicare publică și transparență: O comunicare clară cu afacerile și publicul despre raționamentul, mecanismul și impacturile preconizate ale ITB este crucială pentru a obține acceptarea și a asigura conformitatea.

 * Monitorizare și evaluare: Stabilirea unor mecanisme robuste pentru monitorizarea și evaluarea continuă a performanței ITB în raport cu obiectivele sale declarate este necesară, permițând ajustări adaptative ale politicilor.