Dezvoltarea urgenta a sectorului sistemului energetic national

 Prețul energiei este un multiplicator de costuri în întreaga economie. Un preț competitiv poate stimula producția internă, investițiile și exporturile, ducând la creștere economică sustenabilă și la creșterea nivelului de trai. Invers, un preț ridicat al energiei poate eroda competitivitatea, poate duce la inflație, la închiderea unor capacități de producție și, în extremis, la dificultăți economice majore pentru țară.

Studiu privind Extrema Necesitate a Dezvoltării Sectorului Energetic Național

1. Introducere: Rolul Strategic al Energiei în Economia Națională

Energia reprezintă fundamentul oricărei economii moderne. Preșul energiei poate scădea în condițiile unei oferte mari de energie pe piață iar pentru a crește această ofertă de energie este necesară finalizarea de urgență a proiectelor energetice începute chiar și cu riscul unor noi împrumuturi de pe piețele financiare chiar și cu dobânzi mari.

Prețul energiei (P energie​) influențează direct costurile de producție (Cp​) pentru bunuri și servicii în toate sectoarele: $C_p=f(P_{materiiprime},P_{muncii},P_{energie},...)$

Un  "P energie"​ redus și stabil contribuie la:

• Competitivitate economică: Produsele românești devin mai atractive pe piețele interne și externe.
• Atragerea investițiilor: Un mediu energetic predictibil și accesibil este un factor cheie pentru investitorii străini și autohtoni.
• Creștere economică ($PI{B}_{\uparrow }$): Stimularea producției și consumului.
• Reducerea inflației: Costuri mai mici de producție se pot reflecta în prețuri finale mai mici pentru consumatori.
• Creșterea nivelului de trai: Acces la energie ieftină pentru populație și crearea de locuri de muncă.

În contrast, un "P energie"​ ridicat și volatil poate duce la:

• Pierderea competitivității.
• Dezindustrializare.
• Creșterea șomajului.
• Sărăcirea populației.
• Dependență de importuri scumpe, cu implicații asupra balanței comerciale și securității naționale.

2. Necesitatea Urgentă a Finalizării Infrastructurii Energetice

Chiar și în contextul constrângerilor bugetare investițiile în infrastructura energetică trebuie considerate prioritare datorită efectului lor multiplicator pe termen lung. Beneficiile depășesc adesea costurile inițiale, mai ales dacă sunt luate în calcul costurile de oportunitate ale inacțiunii (ex. importuri de energie scumpă, pierderi economice).

2.1. Finalizarea Tuturor Hidrocentralelor

• Avantaje:
  • Sursă de energie regenerabilă, curată, cu costuri operaționale relativ scăzute după amortizarea investiției.
  • Contribuie la echilibrarea Sistemului Energetic Național (SEN) datorită capacității de pornire rapidă.
  • Utilizări multiple ale acumulărilor (irigații, controlul inundațiilor, agrement).
  • Independență energetică și reducerea emisiilor de CO2.
• Provocări:
  • Costuri inițiale de construcție ridicate.
  • Dependența de regimul hidrologic (afectat de schimbările climatice și secete).
• Recomandare: Accelerarea finalizării proiectelor hidroenergetice viabile, cu studii de impact actualizate și tehnologii moderne. Proiecte precum Tarnița-Lăpuștești (hidrocentrală cu acumulare prin pompaj) sunt esențiale pentru stocarea energiei și echilibrarea SEN.

2.2. Finalizarea Urgentă a Termoreactoarelor de la Cernavodă (Unitățile 3 și 4)

• Avantaje:
  • Energie cu emisii scăzute de carbon (important pentru țintele de decarbonare).
  • Producție de energie în bandă (baseload), constantă și predictibilă.
  • Contribuție majoră la securitatea energetică și independența față de importuri.
  • Tehnologie CANDU, pentru care România are deja expertiză și infrastructură (combustibil nuclear).
• Provocări și Riscuri (abordate în solicitare):
  • Răcirea Reactoarelor și Seceta Prelungită:
    • Debitul Dunării este crucial pentru răcirea reactoarelor existente și a celor viitoare. Verile secetoase, accentuate de schimbările climatice, reprezintă un risc real pentru operarea la capacitate maximă sau chiar pentru funcționarea continuă.
    • Așa cum s-a observat, au existat deja situații limită. Extinderea capacității la Cernavodă fără o soluție robustă pentru răcire în condiții de secetă extremă este riscantă .
  • Costuri de Investiție: Foarte ridicate.
  • Percepția Publică și Siguranța: Necesită transparență și cele mai înalte standarde de siguranță.

2.3. Propunere Alternativă/Complementară: Unitate Nucleară la Marea Neagră Această propunere merită o analiză serioasă ca strategie de diversificare și mitigare a riscului hidrologic pentru Cernavodă.

• Considerații:
  • Locație: Gura de vărsare a Canalului Dunăre-Marea Neagră ar putea oferi acces la apă din Dunăre (în condiții normale) și apă din Marea Neagră ca alternativă primară sau de rezervă pentru răcire.
  • Avantajul Răcirii: Apa mării oferă o sursă de răcire practic nelimitată, eliminând dependența de debitul fluctuant al unui râu. Totuși, tehnologia de răcire cu apă sărată este diferită și poate implica costuri de operare și mentenanță specifice (coroziune).
  • Siguranța (aspecte Fukushima):
    • Tsunami: Riscul de tsunami în Marea Neagră este considerat foarte scăzut comparativ cu Oceanul Pacific. Totuși, orice proiect nuclear costier necesită studii detaliate de risc seismic și hidrologic (inclusiv furtuni extreme care pot genera valuri mari și creșteri ale nivelului mării).
    • Amplasarea Generatoarelor Secundare: Pe zone înalte, protejate de potențiale inundații (fie ele fluviale sau maritime), este o lecție corect învățată de la Fukushima.
    • Servere și Sisteme de Comandă-Control: Redundanța și amplasarea în locații sigure, posibil la distanță și protejate (buncăre), sunt esențiale.
  • Dezavantaje Potențiale:
    • Impactul ecologic al deversării apei calde în Marea Neagră.
    • Costurile dezvoltării unei noi locații nucleare de la zero.
    • Infrastructura de transport a energiei electrice de la noua locație.

3. Rolul Centralelor pe Gaz Metan și Cărbune: Zona de Compromis și Reglaj

Într-un sistem energetic ideal, dominat de surse regenerabile și nucleare (cu emisii zero sau scăzute de carbon), este totuși nevoie de capacități flexibile pentru a asigura stabilitatea și securitatea alimentării.

• Argumentație:
  • Intermitența Regenerabilelor: Eolienele nu produc când nu bate vântul, fotovoltaicele nu produc noaptea sau în zile noroase.
  • Mentenanța/Incidentele la Nuclear și Hidro: Centralele nucleare necesită opriri planificate pentru reîncărcare cu combustibil și mentenanță, sau opriri neplanificate. Hidrocentralele sunt dependente de hidrologie.
  • Nevoia de Reglaj: În aceste scenarii, este necesară o capacitate de producție care să poată porni rapid și să preia sarcina pentru a evita penele de curent.
• Centralele pe Gaz Metan:
  • Sunt mai flexibile decât cele pe cărbune (pornesc și se opresc mai repede).
  • Au emisii de CO2 mai mici decât cărbunele.
  • Pot fi o soluție de tranziție, mai ales dacă se utilizează tehnologii moderne (CCGT - cicluri combinate gaz-turbină) și, în viitor, dacă pot fi adaptate pentru hidrogen verde/albastru.
• Centralele pe Cărbune:
  • Reprezintă o problemă din perspectiva angajamentelor de decarbonare ale UE (Green Deal).
  • Poluare semnificativă.
  • Rolul lor ar trebui să fie progresiv diminuat și limitat la situații de criză energetică extremă, pe măsură ce alte capacități flexibile și mai curate devin disponibile. Menținerea lor "la nivel de mentenanță pentru acoperirea costurilor de operaționalizare" și activarea lor doar în caz de necesitate absolută ar putea fi o strategie pe termen scurt/mediu, dar implică costuri de menținere în stare de funcționare.
• Strategia de Compromis: Utilizarea gazului natural ca principal combustibil de tranziție și pentru echilibrarea sistemului, cu investiții în centrale moderne și eficiente. Cărbunele ar trebui să aibă un plan clar de eliminare treptată, eventual cu menținerea unor capacități strategice doar pentru urgențe, dacă alte soluții (ex. stocare masivă, importuri de urgență) nu sunt fezabile pe termen scurt.

4. Alte Considerații Strategice

• Eficiența Energetică: Reducerea consumului de energie prin programe de eficiență energetică în industrie, clădiri și transporturi este la fel de importantă ca și creșterea producției.
• Modernizarea Rețelelor de Transport și Distribuție: Rețele inteligente (smart grids) sunt necesare pentru a gestiona un mix energetic diversificat, cu producători distribuiți și fluxuri bidirecționale de energie.
• Stocarea Energiei: Dezvoltarea capacităților de stocare a energiei (baterii la scară mare, hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, hidrogen) este crucială pentru a gestiona intermitența regenerabilelor.
• Interconectarea cu Sistemele Energetice Vecine: Creșterea capacității de interconectare poate oferi o sursă suplimentară de siguranță și oportunități de export/import în funcție de necesități.
• Cadrul Legislativ și de Reglementare: Un cadru stabil, predictibil și stimulativ pentru investiții este esențial.

5. Concluzii și Recomandări

Dezvoltarea sectorului energetic este, fără îndoială, de o importanță critică pentru viitorul economic al României. Abordarea trebuie să fie strategică, pe termen lung, și să vizeze un mix energetic diversificat, sigur și cu prețuri competitive.

• Prioritizare și Finanțare: Guvernul trebuie să identifice mecanisme de finanțare (fonduri UE, parteneriate public-private, investiții strategice) pentru proiectele cheie, chiar și în condițiile unui buget constrâns.
• Analiză de Risc Riguroasă: Deciziile privind marile proiecte (ex. extinderea Cernavodă, noi unități nucleare) trebuie fundamentate pe analize de risc complete, incluzând impactul schimbărilor climatice.
• Diversificare și Flexibilitate: Nicio sursă de energie nu este perfectă. Un mix echilibrat, care include nuclear, hidro, gaz (ca tranziție și echilibrare), și o pondere tot mai mare de regenerabile (solar, eolian), alături de soluții de stocare, este calea de urmat.
• Siguranță Maximă: Pentru proiectele nucleare, lecțiile trecutului (inclusiv Fukushima) trebuie integrate în design, amplasare și protocoalele de operare.
• Angajament pe Termen Lung: Dezvoltarea energetică necesită viziune și angajament politic transpartinic, deoarece proiectele majore se întind pe durata mai multor cicluri guvernamentale.

România are resurse și potențial pentru a-și asigura independența și securitatea energetică, transformând acest sector într-un motor de creștere economică. Ignorarea acestei necesități ar avea consecințe grave pe termen mediu și lung. Este imperativ ca decidenții să acționeze hotărât și strategic.