În incercarea de a găsi soluții pentru micșorarea deficitului bugetar dar fără a finaliza sau concluziona o soluție ideală, încă, iau în analiză mai multe idei sau concepte ce ar putea declanșa o măsură de a avea statul resurse financiare pentru investiții ce atrag la rândul său alte investiții dar externe. O țară ce are energie ieftină este atractivă pentru investitori. Deci aceste investiții ar trebui realizate pentru realizarea de noi unități de producție a energiei.

Analiză Detaliată a Propunerii Legislative privind „Capitalul de Conformare” în România

Rezumat Executiv

Prezentul raport oferă o analiză aprofundată a propunerii legislative de introducere a unui „Capital de Conformare” în România. Această inițiativă vizează o reținere temporară, de 2% și ne-purtătoare de dobândă, din toate tranzacțiile de plată și încasare, pe o perioadă de cinci ani. Sumele ar urma să fie reținute de bănci, virate zilnic către Trezorerie și restituite automat de ANAF, pe principiul FIFO, în absența datoriilor. Obiectivele declarate sunt reducerea dependenței statului de împrumuturi și simplificarea recuperării datoriilor.

Analiza noastră riguroasă relevă că, deși intențiile sunt lăudabile în contextul provocărilor fiscale actuale ale României, mecanismul propus este fundamental problematic. Din punct de vedere juridic, natura sa obligatorie și ne-purtătoare de dobândă ridică întrebări serioase privind compatibilitatea cu drepturile constituționale de proprietate, putând fi interpretat ca o expropriere de facto a valorii în timp a banilor. Economic, ar genera o presiune sistemică asupra lichidității, descurajând investițiile și consumul, cu un impact disproporționat asupra IMM-urilor și a persoanelor fizice. Acest lucru ar putea conduce la o extindere a economiei informale și la o contracție a bazei fiscale. Pentru sistemul bancar, implementarea ar impune o povară operațională fără precedent, riscând stabilitatea și capacitatea de creditare. În plus, capacitatea actuală a ANAF de a gestiona volumele masive de date și de a automatiza rambursările complexe pe baza principiului FIFO este considerată impracticabilă.

În concluzie, deși propunerea urmărește să atenueze vulnerabilitățile fiscale, riscurile sale juridice, economice și operaționale depășesc cu mult beneficiile anticipate, putând submina încrederea publică și stabilitatea financiară. Recomandările noastre se concentrează pe explorarea unor alternative mai puțin disruptive și mai eficiente pentru consolidarea fiscală și îmbunătățirea conformității.

1. Introducere

1.1. Prezentarea Generală a Inițiativei Legislative: „Capitalul de Conformare”

Propunerea legislativă introduce în România un mecanism fiscal inedit, denumit „Capital de Conformare”. Acesta prevede o reținere temporară, de 2%, din valoarea oricărei tranzacții de plată sau încasare, aplicabilă atât agenților economici, cât și persoanelor fizice. Suma reținută ar urma să fie colectată exclusiv prin intermediul băncilor și transferată zilnic către Trezoreria Statului. Caracteristica definitorie a acestui capital este natura sa ne-purtătoare de dobândă, iar restituirea sa ar urma să se realizeze automat de către ANAF, după o perioadă de cinci ani, pe principiul „Primul Intrat, Primul Ieșit” (FIFO), cu condiția ca persoana sau entitatea să nu înregistreze datorii restante [User Query].

Această inițiativă apare într-un context economic marcat de provocări fiscale semnificative pentru România. Națiunea s-a confruntat în mod persistent cu „deficitele gemene” – deficitul bugetar și deficitul de cont curent – ambele depășind 8% din PIB în 2024, o situație descrisă ca fiind unică în Uniunea Europeană prin severitatea sa. Concomitent, datoria publică a înregistrat o creștere dramatică, de la 12% din PIB în 2008 la aproximativ 53% în 2024.1 Aceste provocări sunt exacerbate de veniturile fiscale relativ scăzute ale României, de aproximativ 27% din PIB, comparativ cu media UE de 41%.1 Acest mediu economic subliniază o nevoie stringentă de măsuri inovatoare de consolidare fiscală și de strategii alternative de finanțare guvernamentală. Propunerea este o reacție directă la dezechilibrele fiscale cronice ale României, încercând să abordeze simultan atât nevoile de finanțare, cât și problemele de conformitate, depășind astfel o simplă măsură fiscală sau de recuperare a datoriilor. Prin vizarea explicită atât a finanțării guvernamentale (reducerea împrumuturilor), cât și a conformității și recuperării datoriilor (garanție de solvabilitate, executare mai ușoară), propunerea se poziționează ca o soluție multifuncțională la vulnerabilitățile fiscale sistemice. Această natură duală intrinsecă impune o analiză multidimensională, evaluând mecanismul nu doar pentru potențialul său de generare de venituri, ci și pentru implicațiile sale de reglementare și de aplicare, examinând critic potențialele compromisuri sau conflicte între aceste obiective diverse.

1.2. Obiectivele Politice Declarate: Reducerea Datoriei Publice și Îmbunătățirea Conformității Fiscale

Unul dintre obiectivele fundamentale ale propunerii este reducerea dependenței statului de împrumuturile de pe piață, atât de la populație, cât și de la bănci. Prin crearea unui fond substanțial, ne-purtător de dobândă, Trezoreria ar urma să dispună de o sursă de finanțare internă, diminuând astfel costurile cu dobânzile asociate datoriei publice. Acest aspect este deosebit de relevant având în vedere nivelurile ridicate ale datoriei publice a României și randamentele semnificative cerute de investitori pentru obligațiunile sale suverane.

Un alt obiectiv central este îmbunătățirea conformității fiscale și eficientizarea procesului de recuperare a datoriilor. „Capitalul de conformare” este conceput ca o garanție a statului, indicând solvabilitatea agenților economici și a persoanelor fizice. În cazul datoriilor neachitate, acest mecanism ar facilita o executare mai simplă prin reținerea directă din capitalul acumulat, simplificând astfel munca de recuperare a datoriilor pentru ANAF [User Query]. Această propunere urmărește implicit să reducă riscul finanțării guvernamentale și să îmbunătățească eficiența colectării datoriilor prin transferarea sarcinii de asigurare a lichidității și conformității către sectorul privat. Prin impunerea unei rețineri de 2% din toate tranzacțiile, guvernul obține efectiv acces la un fond considerabil de capital privat, ne-purtător de dobândă. Această strategie abordează direct povara fiscală a împrumuturilor de pe piață, oferind fonduri fără costuri. Concomitent, simplifică colectarea datoriilor, punând la dispoziție o sursă ușor accesibilă pentru deduceri directe, ocolind adesea procesele tradiționale de recuperare, care necesită timp și resurse semnificative.2 Această modificare fundamentală a responsabilității financiare și a riscului ar putea avea consecințe profunde asupra sănătății financiare a sectorului privat, flexibilității operaționale și comportamentului economic general.

2. Cadrul Conceptual și Clasificarea Legală

2.1. Caracterizarea „Capitalului de Conformare”: Impozit, Depozit Obligatoriu, Garanție sau Hibrid?

Mecanismul „Capitalului de Conformare” prezintă o natură juridică și economică complexă, îmbinând elemente specifice mai multor categorii fiscale și financiare.

Elemente ale unui impozit: Propunerea are un caracter obligatoriu și este colectată de stat, fără un beneficiu direct, imediat și proporțional pentru plătitor. Scopul său final este de a servi obiectivele finanțelor publice, cum ar fi reducerea împrumuturilor și asigurarea conformității. Codul Fiscal Român definește deja diverse taxe obligatorii, inclusiv impozitul pe profit, TVA, accizele și contribuțiile sociale.4 Conceptul de „reținere la sursă” este o metodă de colectare obligatorie stabilită pentru anumite impozite și contribuții sociale.5

Elemente ale unui depozit obligatoriu/garanții: Propunerea numește explicit suma „capital de conformare” și o „garanție”. Natura sa temporară (5 ani) și rambursabilitatea condiționată (în absența datoriilor) se aliniază puternic cu caracteristicile unui depozit de garanție sau ale unei garanții de bună execuție. La nivel internațional, există mecanisme de garanție similare, cum ar fi cerința Italiei pentru o garanție financiară de 50.000 EUR pentru întreprinderile non-UE în scopuri de conformitate cu TVA, care poate lua forma unui depozit, a unei polițe de asigurare sau a unei garanții bancare, valabilă de obicei 36 de luni.6 În România, Codul Fiscal impune deja garanții pentru entitățile care operează cu produse accizabile, inclusiv depozite fiscale, destinatari/expeditori înregistrați și importatori autorizați.5

Natura ne-purtătoare de dobândă: O caracteristică definitorie a propunerii este că suma este explicit „fără dobândă” [User Query]. Aceasta este o distincție critică față de depozitele sau investițiile financiare tipice. Deși pasivele curente ne-purtătoare de dobândă (NIBCL) există în bilanțurile corporative (de exemplu, conturi de plătit, impozite amânate), acestea sunt, în general, obligații pe termen scurt. Numerarul deținut în conturi ne-purtătoare de dobândă este, de asemenea, o categorie recunoscută 8, dar de obicei pentru nevoi operaționale imediate, nu pentru rețineri pe termen lung, impuse de guvern.9

Natura hibridă: Mecanismul „capitalului de conformare” prezintă un caracter legal și economic hibrid complex. Acesta combină natura obligatorie a unei taxe de stat cu natura temporară și rambursabilă a unui depozit sau a unei garanții. Obiectivele sale declarate cuprind atât gestionarea veniturilor publice (prin reducerea împrumuturilor), cât și aplicarea reglementărilor (îmbunătățirea conformității și recuperării datoriilor). Caracteristica „ne-purtătoare de dobândă”, combinată cu reținerea pe cinci ani, transformă efectiv acest „capital” într-o taxă implicită, netransparentă, pe lichiditate, cu un impact disproporționat asupra entităților cu volume mari de tranzacții și marje de profit scăzute. Prin obligarea persoanelor fizice și a întreprinderilor de a ceda 2% din fiecare tranzacție timp de cinci ani, fără nicio compensație sub formă de dobândă, guvernul obține efectiv acces la un fond substanțial de capital la cost nominal zero. Pentru sectorul privat, aceasta se traduce printr-un cost de oportunitate semnificativ – venitul din dobânzi pierdut, randamentele investițiilor sau utilizarea productivă a acelui capital. Acest cost de oportunitate pierdut funcționează ca o taxă implicită, ascunsă. Această povară va fi deosebit de oneroasă pentru întreprinderile caracterizate prin volume tranzacționale mari, dar marje de profit reduse, deoarece o taxă procentuală fixă pe tranzacțiile brute poate consuma o parte disproporționată din venitul lor net. Pentru persoanele fizice, aceasta reprezintă o economisire forțată, necompensată, a cărei valoare reală se erodează în timp din cauza inflației. Acest cost implicit subminează principiul compensării echitabile pentru utilizarea fondurilor private și ar putea acționa ca un descurajator semnificativ pentru activitatea economică formală, putând duce la o trecere către tranzacții informale pentru a eluda reținerea. În plus, ridică întrebări fundamentale despre echitate, deoarece povara este legată de volumul brut al tranzacțiilor, mai degrabă decât de venitul sau profitabilitatea reală, penalizând potențial întreprinderile eficiente, cu rulaj mare.

2.2. Analiza Naturii Ne-Purtătoare de Dobândă și Implicațiile Economice

Natura ne-purtătoare de dobândă a „capitalului de conformare”, alături de perioada lungă de reținere, are implicații economice profunde.

Costul de oportunitate: Pentru persoanele fizice și juridice, suma reținută de 2% reprezintă capital efectiv blocat timp de cinci ani. Pe parcursul acestei perioade, aceste fonduri nu pot fi investite pentru a genera randamente, utilizate pentru consum sau alocate în activități economice productive. Aceasta constituie un cost de oportunitate substanțial, în special într-un mediu economic caracterizat de rate ale dobânzii pozitive sau inflație, unde valoarea reală a sumei reținute se diminuează în timp.

Impactul asupra planificării financiare: Întreprinderile, în special cele care depind de o gestionare eficientă a capitalului de lucru, se bazează pe previziuni precise ale fluxurilor de numerar și pe planificarea lichidității.10 O reținere obligatorie, ne-purtătoare de dobândă, pe o perioadă de cinci ani, introduce o presiune semnificativă și continuă asupra fondurilor lichide, complicând planificarea financiară și putând necesita ajustări ale strategiilor operaționale.

Comparație cu conturile escrow: Deși conturile escrow sunt utilizate pe scară largă pentru a gestiona obligații financiare specifice, cum ar fi impozitele pe proprietate și asigurările de locuință, ele diferă fundamental de „capitalul de conformare” propus. Conturile escrow sunt gestionate de obicei de un creditor, implică adesea acumularea de dobânzi (sau fondurile subiacente sunt deținute în conturi purtătoare de dobândă) și sunt stabilite pentru obligații viitoare cunoscute și specifice.11 „Capitalul de conformare”, în contrast, este o taxă generală, gestionată direct de stat în scopuri fiscale generale, nu pentru obligații private specifice, predefinite.

Natura ne-purtătoare de dobândă, alături de perioada lungă de reținere, plasează acest mecanism mai aproape de un împrumut forțat către stat decât de un simplu depozit de conformitate, putând submina încrederea în sistemul financiar. Un împrumut convențional implică compensație (dobândă) pentru costul de oportunitate și riscul creditorului. Prin obligarea cetățenilor și a întreprinderilor de a ceda 2% din valoarea tranzacțiilor lor timp de cinci ani fără nicio dobândă, statul îi forțează efectiv să îi acorde un împrumut fără dobândă. Aceasta diferă fundamental de o taxă, care este un transfer permanent de avere. Această caracteristică de „împrumut forțat” este extrem de neobișnuită în economiile de piață moderne și ar putea eroda grav încrederea publică în gestionarea fiscală a guvernului și în integritatea sistemului financiar. Ar putea fi percepută ca o măsură coercitivă care ignoră valoarea în timp a banilor aparținând cetățenilor și entităților private. Această percepție a unui împrumut forțat ar putea duce la o pierdere semnificativă de încredere în sistemul bancar ca depozitar sigur și echitabil al fondurilor, mai ales dacă o parte din fiecare tranzacție este efectiv inaccesibilă și necompensată pentru o perioadă prelungită. Acest lucru ar putea, la rândul său, să stimuleze o trecere către tranzacții informale, economii bazate pe numerar sau chiar fuga de capital, subminând în cele din urmă însăși stabilitatea financiară și obiectivele de conformitate pe care mecanismul pretinde că le realizează.

3. Analiza Legală și Constituțională în România

3.1. Compatibilitatea cu Prevederile Constituționale privind Drepturile de Proprietate Privată

Protecția constituțională: Proprietatea privată în România este un drept fundamental, garantat și protejat riguros de Articolul 44 din Constituție și detaliat în Codul Civil.14 Această protecție se extinde asupra atributelor de posesie, folosință și dispoziție a proprietății.14 Proprietatea publică, în contrast, este definită explicit ca inalienabilă și imprescriptibilă.14

Potențială încălcare: Natura obligatorie, ne-purtătoare de dobândă a reținerii de 2%, alături de perioada de reținere de 5 ani, ridică semne de întrebare serioase privind compatibilitatea sa cu drepturile constituționale de proprietate. Deși nu este o expropriere directă a sumei principale, constituie o restricție substanțială asupra utilizării și dispoziției libere a fondurilor private, privând efectiv proprietarii de beneficiul economic (de exemplu, dobândă, randamente ale investițiilor) al capitalului lor pentru o durată semnificativă, fără compensație. Aceasta ar putea fi contestată ca o expropriere parțială de facto a valorii în timp a banilor.

Rolul Curții Constituționale: Curtea Constituțională a României este arbitrul suprem al conformității constituționale.15 Aceasta evaluează „gravitatea” actelor care încalcă prevederile constituționale luând în considerare diverse criterii, inclusiv importanța valorii constituționale prejudiciate, consecințele dăunătoare reale sau potențiale, mijloacele utilizate și scopul actului.15 O măsură care impune restricții semnificative asupra drepturilor de proprietate fără o justificare clară și convingătoare de interes public și fără o compensație adecvată ar putea fi considerată o „încălcare gravă” a prevederilor constituționale.

„Capitalul de conformare” ar putea fi re-caracterizat legal ca o expropriere de facto a valorii în timp a banilor, mai degrabă decât o măsură legitimă de reglementare sau fiscală, deschizând calea unor contestații constituționale bazate pe lipsa unei compensații echitabile. Esența drepturilor de proprietate include capacitatea de a obține beneficii economice din active. Prin obligarea persoanelor fizice și a întreprinderilor de a ceda o parte din capitalul lor tranzacțional timp de cinci ani fără nicio dobândă, statul le privează efectiv de utilitatea economică și de potențialele randamente (adică valoarea în timp) ale celor 2%. Această privare, deși nu este o confiscare permanentă a principalului, reprezintă o restricție semnificativă, necompensată, asupra atributelor economice ale proprietății private. Etichetarea de către stat a acestei sume ca „capital de conformare” sau „garanție” ar putea să nu fie suficientă pentru a justifica legal absența compensației în temeiul protecțiilor constituționale ale proprietății, în special dacă măsura este considerată disproporționată sau lipsită de o justificare convingătoare de interes public care să prevaleze asupra drepturilor individuale. O contestație constituțională reușită ar putea duce la invalidarea prevederilor relevante ale legii sau, cel puțin, ar obliga statul să plătească dobânzi pentru sumele reținute, subminând astfel unul dintre obiectivele principale ale propunerii de a evita plățile de dobânzi. O astfel de incertitudine juridică și potențialul unor litigii prelungite ar descuraja, de asemenea, investițiile și ar favoriza un mediu de afaceri instabil.

3.2. Revizuirea în Raport cu Principiile Fiscale Existente și Mecanismele de Reținere în Legea Română

Mecanismul propus se distinge semnificativ de cadrele fiscale existente în România.

Impozitul pe venit reținut la sursă (Reținere la Sursă): Cadrul fiscal actual al României include un sistem de impozite reținute la sursă, prin care plătitorii de venituri sunt obligați legal să calculeze, să rețină, să declare și să vireze sume specifice către stat.4 Cu toate acestea, aceste mecanisme sunt, în general, aplicate anumitor tipuri de venituri sau profituri (de exemplu, dividende, anumite activități independente) 4, nu ca o taxă universală pe toate tranzacțiile brute.

Diferențierea față de TVA: Deși Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) este o taxă bazată pe tranzacții, ea funcționează ca o taxă pe consum, unde întreprinderile acționează ca și colectori pentru stat, iar TVA-ul deductibil este, în general, rambursabil.17 „Capitalul de conformare” este fundamental diferit, fiind o reținere rambursabilă de capital, mai degrabă decât o taxă nerambursabilă pe consum.

Garanții pentru accize: Codul Fiscal Român impune garanții pentru entitățile implicate în accize, cum ar fi depozitarii fiscali și importatorii autorizați.5 Acestea sunt garanții specifice, țintite pentru sectoare cu risc ridicat și implică, de obicei, forme precum garanții bancare sau polițe de asigurare, nu o taxă universală, generală, pe toate tranzacțiile financiare.

Principii fiscale de proporționalitate și predictibilitate: Legislația fiscală română, în conformitate cu principiile juridice mai largi ale UE, aderă, în general, la principiile proporționalității, nediscriminării și predictibilității. O taxă generală de 2% pe toate tranzacțiile, indiferent de profitabilitatea sau venitul subiacent generat, ar putea fi contestată ca disproporționată. Acest lucru este valabil în special pentru întreprinderile cu rulaj mare, dar cu marje mici, unde reținerea ar putea reprezenta o parte semnificativă din profitul lor real. Mai mult, modificările frecvente și imprevizibile ale regimului fiscal au contribuit istoric la deficitul structural al României, evidențiind importanța stabilității fiscale.

Mecanismul propus se abate semnificativ de la principiile fiscale românești stabilite, vizând tranzacțiile brute, mai degrabă decât venitul net sau profitul, ceea ce ar putea crea o povară regresivă și ar descuraja activitatea economică legitimă. O taxă pe tranzacțiile brute, fără a ține cont de profitabilitatea economică subiacentă a acestor tranzacții, poate împovăra disproporționat întreprinderile cu rulaj mare, dar cu marje de profit inerente scăzute (de exemplu, comerțul cu amănuntul, distribuția, comerțul cu ridicata). De asemenea, afectează direct persoanele fizice la fiecare tranzacție financiară, reducând potențial venitul lor disponibil imediat și capacitatea de consum. Acest lucru contrastează puternic cu impozitarea bazată pe venit sau profit, care este, în general, considerată mai echitabilă, deoarece se aliniază cu capacitatea de plată. O astfel de reținere largă, nediscriminatorie, asupra tuturor tranzacțiilor ar putea înăbuși activitatea economică legitimă, în special în sectoarele caracterizate printr-un volum mare de tranzacții, și ar putea fi percepută ca fiind inerent regresivă. Această abatere fundamentală de la principiile fiscale stabilite ar putea duce la schimbări comportamentale semnificative, putând încuraja trecerea tranzacțiilor formale către economii bazate pe numerar sau informale pentru a evita reținerea. De asemenea, ar putea determina întreprinderile să se relocheze sau să își reducă operațiunile în România, subminând astfel baza fiscală și activitatea economică pe care guvernul urmărește să le asigure.

3.3. Potențiale Provocări Legale și Precedente pentru Fondurile Obligatorii Ne-Purtătoare de Dobândă

Lipsa unui precedent direct în legislația română: O analiză cuprinzătoare a legislației fiscale și bancare românești nu relevă niciun precedent direct pentru o reținere largă, temporară, ne-purtătoare de dobândă, aplicată tuturor tranzacțiilor financiare în scopuri generale de finanțare fiscală și conformitate.5 Deși există scheme de garantare a depozitelor, scopul lor statutar este protejarea depozitelor, nu utilizarea lor ca instrument fiscal de către guvern.18

Precedente internaționale (relevanță limitată): Deși unele mecanisme internaționale implică elemente rambursabile sau depozite legate de conformitate, acestea nu sunt analoge cu „capitalul de conformare” propus. Exemplele includ:

Credite fiscale rambursabile: Creditele fiscale rambursabile calificate (QRTC) ale OCDE sunt, de obicei, plătite în numerar sau echivalente de numerar în termen de patru ani și sunt adesea legate de stimulente specifice, cum ar fi cercetarea și dezvoltarea.19 Statele Unite au, de asemenea, credite fiscale străine care pot fi rambursate.20 Acestea sunt credite împotriva unei obligații fiscale existente, nu o taxă generală pe tranzacțiile brute.
Garanții TVA: Cerința Italiei pentru o garanție financiară de 50.000 EUR pentru întreprinderile non-UE în scopuri de conformitate cu TVA 6 este o măsură țintită pentru combaterea fraudei specifice, nu o reținere universală a tranzacțiilor.
Reguli de divulgare obligatorie: Cercetările academice privind directivele UE, cum ar fi DAC6 23, se concentrează pe standardele de raportare pentru aranjamentele fiscale agresive, nu pe rețineri financiare directe.
FATCA: Legea americană privind conformitatea fiscală a conturilor străine (FATCA) impune instituțiilor financiare să raporteze conturile cu conexiuni americane și poate implica reținere pentru neconformitate, dar scopul său este detectarea specifică a evaziunii fiscale și schimbul de informații, nu un capital general de conformitate.25
Conturi escrow: Acestea sunt pentru plăți specifice, adesea contractuale, cum ar fi impozitele pe proprietate, nu un mecanism general de finanțare guvernamentală.11

Vulnerabilitatea naturii ne-purtătoare de dobândă: Aspectul ne-purtător de dobândă este deosebit de susceptibil la contestații legale. Dacă mecanismul este interpretat ca un împrumut forțat sau o privare necompensată a drepturilor de proprietate, ar putea fi supus unei analize legale semnificative, putând duce la cereri de plată a dobânzilor sau la invalidarea totală.

Noutatea și lipsa unui precedent legal direct, internațional sau intern, pentru o astfel de schemă amplă, ne-purtătoare de dobândă, bazată pe tranzacții, cresc semnificativ riscul său legal și vulnerabilitatea la contestații constituționale, putând duce la litigii prelungite și instabilitate politică. Absența unei clasificări legale clare și a precedentelor directe înseamnă că mecanismul „capitalului de conformare” ar opera într-un teritoriu juridic neexplorat. Această ambiguitate, cuplată cu potențialul puternic de încălcare a drepturilor fundamentale de proprietate (datorită naturii necompensate și pe termen lung a reținerii), face propunerea extrem de vulnerabilă la contestații legale. Aceste contestații ar putea proveni de la persoane fizice, întreprinderi sau chiar de la sectorul bancar, argumentând împotriva legalității și constituționalității unei astfel de măsuri. Bătăliile juridice prelungite ar crea inevitabil o incertitudine politică semnificativă, descurajând atât investițiile interne, cât și cele străine și înăbușind activitatea economică. Chiar dacă legea ar fi în cele din urmă susținută, costurile legale substanțiale suportate de stat și percepția negativă a unui mediu fiscal instabil și potențial arbitrar ar putea depăși cu mult orice beneficii percepute. Acest lucru ar putea, de asemenea, să tensioneze grav relația dintre stat și cetățenii/întreprinderile sale, erodând în continuare încrederea publică, care este deja o preocupare în România.27

4. Evaluarea Impactului Economic

4.1. Impactul asupra Lichidității pentru Agenții Economici și Persoanele Fizice

Capital de lucru redus: Pentru întreprinderi, în special cele care operează cu volume mari de tranzacții și, de obicei, cu marje de profit mai mici (de exemplu, comerțul cu amănuntul, distribuția), o reținere obligatorie de 2% din fiecare tranzacție de plată și încasare ar imobiliza semnificativ capitalul lor de lucru. Acest lucru ar putea împiedica grav fluiditatea operațională zilnică, capacitatea de a gestiona eficient stocurile și capacitatea de a-și îndeplini obligațiile financiare pe termen scurt.10

Presiune asupra fluxului de numerar: Cerința ca băncile să vireze zilnic sumele reținute de 2% către Trezorerie implică o ieșire continuă și substanțială de fonduri din sistemul bancar comercial. Aceasta, la rândul său, se traduce printr-o presiune continuă asupra fondurilor lichide disponibile pentru întreprinderi și persoane fizice, putând duce la o cerere crescută de credite pe termen scurt pentru a acoperi deficitele de lichiditate.

Impactul asupra consumului: Pentru persoanele fizice, o reținere de 2% din fiecare tranzacție de plată și încasare reduce direct venitul disponibil imediat. Această reducere a puterii de cumpărare este probabil să diminueze modelele generale de consum 29, mai ales că suma reținută nu este purtătoare de dobândă, iar valoarea sa reală se erodează odată cu inflația.

Efectul cumulativ al unei rețineri de 2% din toate tranzacțiile va crea o presiune sistemică substanțială asupra lichidității în întreaga economie, afectând disproporționat întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) și persoanele fizice cu rezerve financiare limitate. Deși o reținere de 2% poate părea minoră per tranzacție, aplicarea sa universală la fiecare flux financiar (atât intrări, cât și ieșiri) înseamnă că capitalul este efectiv reținut de mai multe ori în cadrul lanțurilor de aprovizionare interconectate și al ciclurilor financiare personale. Acest efect cumulativ, exacerbat pe parcursul perioadei de reținere de 5 ani, va duce la blocarea unei părți semnificative din capitalul circulant al economiei. IMM-urile, care operează de obicei cu fluxuri de numerar mai strânse, cu acces mai limitat la diverse opțiuni de finanțare și cu marje mai mici, vor resimți această presiune asupra lichidității mult mai acut decât corporațiile mari. Persoanele fizice, în special cele cu venituri mai mici sau economii limitate, își vor vedea puterea de cumpărare efectivă diminuată la fiecare tranzacție, afectând cheltuielile zilnice și cheltuielile discreționare. Această presiune sistemică asupra lichidității ar putea duce la o contracție a activității economice generale, la o creștere a numărului de falimente ale întreprinderilor (în special în rândul IMM-urilor) și la o scădere a nivelului de trai. Aceste efecte negative ar putea anula potențialele câștiguri fiscale rezultate din reducerea împrumuturilor guvernamentale. Mai mult, ar putea stimula o trecere mai mare către tranzacții informale, bazate pe numerar, pentru a eluda reținerea, subminând economia formală.

4.2. Efectele asupra Investițiilor Private și a Modelelor de Consum

Investiții descurajate: Cercetările economice demonstrează în mod constant că ratele fiscale mai ridicate sau reținerile obligatorii reduc randamentele nete ale investițiilor, făcând noile investiții mai puțin atractive.29 Întreprinderile ar fi mai puțin înclinate să reinvestească profiturile, să își extindă operațiunile sau să întreprindă noi proiecte dacă o parte din capitalul lor tranzacțional este continuu blocată fără compensație timp de cinci ani. Acest lucru crește efectiv costul capitalului.

Consum redus: Reducerea directă a venitului disponibil pentru persoanele fizice, ca urmare a reținerii de 2% din toate tranzacțiile, ar duce inevitabil la o scădere a cheltuielilor de consum.29 Acest efect este amplificat de natura ne-purtătoare de dobândă a sumei reținute, deoarece valoarea sa reală se erodează constant odată cu inflația, acționând ca un descurajator pentru consumul sau economiile viitoare.

Fuga de capital: Dacă povara percepută a acestui mecanism este prea mare sau dacă mediul economic general din România devine mai puțin atractiv în comparație cu alte jurisdicții, există un risc semnificativ de fugă de capital, deoarece investitorii caută condiții mai favorabile.30 Acest lucru s-ar putea manifesta atât prin mutarea capitalului financiar în străinătate, cât și printr-o „exod al creierelor” de forță de muncă calificată.

Mecanismul „capitalului de conformare”, deși menit să stabilizeze finanțele publice, riscă să creeze un descurajator semnificativ pentru activitatea economică formală, putând duce la o economie informală mai mare și la o buclă de feedback negativ asupra bazei fiscale. Prin impunerea unei rețineri universale de 2% din toate tranzacțiile financiare, propunerea introduce un cost omniprezent și inevitabil pentru participarea la economia formală. Acest cost, agravat de natura ne-purtătoare de dobândă și de blocarea fondurilor timp de 5 ani, ar putea crea un stimulent puternic pentru persoanele fizice și întreprinderi de a ocoli canalele bancare formale și tranzacțiile declarate. Acest lucru s-ar putea manifesta printr-o creștere semnificativă a tranzacțiilor bazate pe numerar, a sistemelor de troc sau o extindere generală a economiei informale, unde mișcările financiare sunt mai dificil de urmărit și de impozitat. În mod paradoxal, în loc să își atingă obiectivele declarate de creștere a conformității și de asigurare a veniturilor, mecanismul ar putea extinde, în mod involuntar, decalajul fiscal existent și ar putea submina chiar sectorul formal pe care urmărește să îl reglementeze și să îl sprijine. Acest lucru ar crea o buclă de feedback negativ dăunătoare, deoarece o bază fiscală formală în scădere ar pune o presiune și mai mare asupra finanțelor publice, exacerbând potențial chiar provocările fiscale pe care încearcă să le rezolve.

4.3. Consecințe pentru Sistemul Bancar: Lichiditate, Capacitate de Creditare și Stabilitate

Remiterea zilnică: Cerința operațională principală pentru bănci este de a vira zilnic sumele reținute de 2% către Trezorerie [User Query]. Aceasta impune o ieșire continuă și semnificativă de fonduri din sistemul bancar comercial către Trezorerie.

Depozite/rezerve reduse: Această ieșire zilnică ar reduce direct baza agregată de depozite a băncilor comerciale. Baza de depozite este sursa fundamentală de fonduri pentru activitățile de creditare ale băncilor și capacitatea acestora de a crea lichiditate.31 Băncile necesită suficiente active lichide (în primul rând depozite în numerar) pentru a-și îndeplini obligațiile financiare și a menține fluiditatea operațională.31

Impactul asupra creditării: O bază agregată de depozite diminuată reduce direct capacitatea băncilor de a acorda noi credite sectorului privat. Creditarea redusă, la rândul său, poate duce la o încetinire a creșterii economice generale, deoarece întreprinderile se confruntă cu costuri mai mari sau cu dificultăți mai mari în accesarea capitalului pentru investiții și extindere.31

Risc de lichiditate crescut: Deși Trezoreria ar câștiga lichiditate imediată, sistemul bancar comercial s-ar confrunta cu un risc sistemic crescut de lichiditate. O parte substanțială a fondurilor primite ar fi imediat drenată, putând crea dezechilibre. Băncile sunt deja obligate să gestioneze eficient riscul de lichiditate.31 Din punct de vedere istoric, cerințele rigide de rezervă obligatorie au determinat băncile să acumuleze lichiditate sau să reducă creditarea, provocând tensiuni de lichiditate care s-au propagat în întregul sistem financiar.32

Legătura bancă-suveran: Expunerile mari ale băncilor la datoria suverană pot crește atât riscul de rată a dobânzii, cât și riscul de credit pentru instituțiile financiare. În perioadele de fragilitate fiscală, capacitatea unui guvern de a oferi sprijin băncilor aflate în dificultate scade, în timp ce băncile care dețin cantități semnificative de datorie suverană devin mai expuse la sănătatea fiscală a statului.33 Dacă „capitalul de conformare” este perceput ca o obligațiune guvernamentală de facto sau o deținere forțată, ar putea exacerba acest risc interconectat.

Mecanismul propus de „capital de conformare”, prin sifonarea unui flux semnificativ și continuu de lichiditate din sectorul bancar către Trezorerie, riscă să submineze stabilitatea bancară și capacitatea de creditare, putând duce la o criză de credit și la exacerbarea „legăturii bancă-suveran” în România. Transferul zilnic a 2% din toate tranzacțiile financiare către Trezorerie ar funcționa ca o presiune masivă, continuă și necompensată asupra lichidității sistemului bancar comercial. Acest lucru este analog cu o cerință de rezervă extrem de ridicată și inflexibilă, dar cu fondurile deținute de Trezorerie, mai degrabă decât de banca centrală. Dovezile istorice demonstrează fără echivoc că astfel de măsuri, chiar și atunci când sunt destinate să asigure stabilitatea, pot duce, în mod paradoxal, la instabilitate sistemică prin limitarea severă a capacității băncilor de a credita și de a-și gestiona eficient propria lichiditate. Mai mult, prin forțarea efectivă a băncilor să faciliteze transferul de capital privat către stat, mecanismul intensifică „legătura bancă-suveran”, făcând sănătatea sectorului bancar mai dependentă direct de sănătatea fiscală a guvernului. Într-o țară precum România, deja caracterizată de o fragilitate fiscală semnificativă 1, acest lucru ar putea fi deosebit de destabilizator. Aceasta ar putea declanșa o contracție severă a disponibilității creditului pentru întreprinderi și persoane fizice, înăbușind investițiile private, consumul și creșterea economică generală. De asemenea, ar putea obliga băncile să caute surse de finanțare mai scumpe și mai puțin stabile, crescând astfel costurile operaționale și putând duce la rate de creditare mai ridicate sau la o reducere a bilanțurilor lor. Siguranța și accesibilitatea percepută a depozitelor ar putea fi, de asemenea, fundamental puse sub semnul întrebării de către public dacă o parte din fondurile lor sunt efectiv deținute de stat fără compensație, putând duce la retrageri pe scară largă sau la o trecere la canale financiare alternative, mai puțin reglementate.

4.4. Implicații Macroeconomice: Dinamica Datoriei Publice, Deficitul Bugetar și Creșterea Economică

Datoria publică: Obiectivul principal declarat al „capitalului de conformare” este reducerea dependenței guvernului de împrumuturile purtătoare de dobândă de la populație și bănci [User Query]. Dacă mecanismul acumulează cu succes un fond substanțial, ne-purtător de dobândă, ar putea contribui teoretic la stabilizarea sau reducerea nivelului datoriei publice prin substituirea împrumuturilor tradiționale.1 Cu toate acestea, acest potențial beneficiu trebuie cântărit cu atenție în raport cu costurile implicite impuse sectorului privat și economiei în ansamblu.

Deficitul bugetar: „Capitalul de conformare” este o reținere rambursabilă, nu o creștere directă, permanentă a veniturilor fiscale în sensul convențional. Impactul său principal asupra deficitului bugetar ar fi indirect, prin reducerea plăților de dobânzi aferente datoriei publice, presupunând că înlocuiește efectiv o parte din împrumuturile de pe piață. Cu toate acestea, orice impact negativ asupra activității economice ar putea reduce alte venituri fiscale (de exemplu, impozitul pe venit, TVA), putând compensa aceste economii.

Creșterea economică: Impacturile negative cumulative asupra lichidității, investițiilor private și consumului (detaliate în secțiunile 4.1 și 4.2) ar putea duce la o încetinire semnificativă a creșterii economice generale. Această potențială contracție ar putea contracara orice beneficii derivate din reducerea datoriei publice.29 Creșterea PIB-ului României este proiectată să fie de 3,1% în 2024 și 3,3% în 2025, susținută de investiții.27 Măsurile care descurajează investițiile și consumul ar putea periclita aceste prognoze de creștere.

Consolidarea fiscală: OCDE recomandă explicit consolidarea finanțelor guvernamentale ale României prin creșterea veniturilor fiscale și îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice.27 „Capitalul de conformare”, fiind o reținere temporară, mai degrabă decât un flux de venituri permanent, nu se aliniază direct cu recomandarea pentru venituri fiscale sustenabil mai mari.

Deși își propune să reducă datoria publică prin substituirea împrumuturilor purtătoare de dobândă cu „capitalul de conformare” ne-purtător de dobândă, mecanismul riscă un impact negativ net asupra creșterii economice generale și a veniturilor fiscale din cauza descurajării activității economice formale, putând anula orice câștiguri fiscale. Succesul „capitalului de conformare” în îmbunătățirea reală a dinamicii datoriei publice depinde de o ipoteză critică: că fondurile colectate vor fi suficient de substanțiale pentru a reduce semnificativ împrumuturile și că impacturile economice negative asupra sectorului privat vor fi minime sau ușor de gestionat. Cu toate acestea, analiza anterioară sugerează puternic că mecanismul ar duce la presiuni semnificative asupra lichidității, la reducerea investițiilor private și la o diminuare a cheltuielilor de consum. Acești factori se traduc direct într-o creștere mai lentă a PIB-ului. O creștere economică mai lentă, la rândul său, duce inevitabil la venituri fiscale mai mici din impozitul pe venit, profiturile corporative și consum, putând lărgi deficitul bugetar din partea veniturilor, chiar dacă cheltuielile cu dobânzile sunt reduse. În mod crucial, „capitalul de conformare” în sine nu este un flux de venituri permanent, ci o reținere temporară, rambursabilă, ceea ce înseamnă că nu abordează problema structurală subiacentă a eficienței scăzute a colectării taxelor în România.1 Guvernul s-ar putea găsi într-o situație precară în care și-a redus nominal costurile de împrumut, dar cu prețul sever al unei economii în contracție și al unei baze fiscale în scădere, mai puțin conforme. Acest lucru ar putea duce la o deteriorare netă a finanțelor publice și a bunăstării economice generale, creând un cerc vicios. Mai mult, măsura ar putea submina încrederea publică și atractivitatea mediului de afaceri, agravând provocările existente ale României în aceste domenii.

5. Fezabilitatea Operațională și Administrativă

5.1. Provocări pentru Băncile Comerciale: Reținerea Zilnică, Remiterea și Gestionarea Datelor

Dezvoltarea și integrarea sistemelor: Băncile comerciale s-ar confrunta cu o cerință fără precedent de a dezvolta sisteme IT complet noi sau de a adapta masiv pe cele existente. Aceste sisteme ar trebui să identifice, să calculeze și să rețină automat 2% din fiecare tranzacție de plată și încasare, și ulterior să vireze zilnic aceste sume agregate către Trezorerie. Acest lucru depășește cu mult sfera de aplicare a mecanismelor actuale de reținere la sursă, care se aplică doar anumitor tipuri de venituri definite.5

Volumul tranzacțiilor: Având în vedere milioanele de tranzacții financiare zilnice care au loc în sistemul bancar românesc, volumul pur de date care ar trebui procesat, urmărit și reconciliat pentru acest mecanism ar fi imens și potențial copleșitor.

Acuratețea și reconcilierea: Asigurarea unei acurateți absolute pentru reținerea fiecărei tranzacții individuale și apoi reconcilierea acestor transferuri zilnice, de volum mare, cu Trezoreria ar fi o sarcină continuă, extrem de complexă și predispusă la erori. Discrepanțele ar fi inevitabile și dificil de rezolvat la scară.

Impactul asupra serviciilor pentru clienți: Băncile ar fi asaltate de un volum enorm de întrebări și reclamații din partea clienților cu privire la reținere, scopul acesteia, procesul de rambursare și orice erori percepute. Acest lucru ar suprasolicita departamentele de servicii pentru clienți și ar putea duce la o nemulțumire publică semnificativă.

Costuri de conformitate: Costurile inițiale de implementare pentru bănci (dezvoltare software, upgrade-uri hardware, instruire personal) și costurile operaționale continue de conformitate ar fi substanțiale. Aceste costuri ar fi aproape sigur transferate clienților prin creșterea taxelor bancare, împovărând și mai mult sectorul privat.

Amploarea și complexitatea implementării unei rețineri de 2% din toate tranzacțiile, cu remiteri zilnice, ar impune o povară operațională fără precedent și probabil prohibitivă asupra sistemului bancar românesc, putând copleși infrastructura IT existentă și crescând riscul sistemic. Reglementările actuale AML/CFT impun deja o monitorizare sofisticată a tranzacțiilor și o evidență extinsă din partea băncilor.35 Cu toate acestea, sistemul propus de „capital de conformare” ar necesita un nivel de urmărire în timp real, granulară și procesare automată pentru fiecare mișcare financiară care depășește cu mult capacitățile actuale și cadrele de reglementare existente. Cerința de remitere zilnică adaugă un alt strat de complexitate pentru reconcilierea interbancară și gestionarea lichidității interne. Dificultățile documentate cu implementarea SAF-T, chiar și pentru o raportare mai simplă a contribuabililor, subliniază obstacolele tehnice și logistice imense implicate într-un astfel de sistem universal, bazat pe tranzacții în timp real.37 Provocările operaționale imense ar putea duce la eșecuri sistemice în sectorul bancar, întârzieri semnificative în procesarea tranzacțiilor și o creștere exponențială a erorilor. Acest lucru ar perturba grav funcționarea sectorului financiar, ar submina încrederea publică în tranzacțiile digitale și bancare și ar putea duce la o defalcare sistemică sub volumul și complexitatea sarcinilor impuse. Costurile operaționale crescute pentru bănci ar fi inevitabil transferate consumatorilor, diminuând și mai mult activitatea economică.

5.2. Provocări pentru ANAF și Trezorerie: Procesarea Volumelor Mari de Date Transacționale și Automatizarea Rambursărilor FIFO

Ingestia și procesarea datelor: Trezoreria, operând prin ANAF, ar fi însărcinată cu primirea, ingestia și procesarea unui volum fără precedent de date tranzacționale zilnice de la toate băncile comerciale. Sistemele ANAF existente sunt deja documentate ca având dificultăți în procesarea volumelor mari de date din inițiativele actuale de digitalizare, cum ar fi SAF-T, e-TVA și e-Factura, lipsind capacitățile necesare de analiză automată a riscurilor.38

Complexitatea rambursărilor FIFO: Implementarea și gestionarea unui sistem de rambursare FIFO pentru milioane de conturi individuale și de afaceri, pe o bază continuă de 5 ani, reprezintă o provocare de gestionare a datelor fără precedent.39 FIFO este în primul rând o metodă de costare a stocurilor, iar aplicarea sa la gestionarea depozitelor financiare dinamice, rambursabile, la scară largă, introduce dezavantaje semnificative, inclusiv dificultăți extreme în păstrarea evidențelor pentru tranzacții multiple la valori diferite și complexități în gestionarea retururilor sau ajustărilor.40

Reconcilierea datoriilor: Mecanismul de rambursare automată este strict condiționat de absența „datoriilor restante” pentru persoana fizică sau juridică. Acest lucru necesită o reconciliere în timp real, precisă și cuprinzătoare a fiecărui sold de „capital de conformare” cu toate celelalte datorii fiscale și nefiscale către diverse agenții guvernamentale. Aceasta este o sarcină monumentală, având în vedere starea actuală a infrastructurii IT a ANAF și limitările documentate în partajarea datelor inter-agenții și în referențierea încrucișată automată.

Infrastructura IT: Pentru a gestiona volumul și complexitatea imense, Trezoreria și ANAF ar necesita investiții masive, imediate, în infrastructura IT avansată, inclusiv hardware de mare capacitate, soluții software sofisticate și centre de date robuste. Acest lucru ar necesita, de asemenea, o creștere semnificativă a personalului IT și fiscal specializat.41

Instruirea personalului: Programe de instruire extinse și continue ar fi necesare pentru personalul ANAF pentru a gestiona eficient noul sistem, a interpreta date complexe și a gestiona disputele și apelurile inevitabile care decurg din mecanism.

Limitările tehnologice și de resurse umane actuale ale ANAF, evidențiate de provocările implementării SAF-T, fac ca aspectele de rambursare automată FIFO și de reconciliere a datoriilor ale propunerii „capitalului de conformare” să fie practic irealizabile la scara necesară, riscând paralizia sistemică și nemulțumirea publică generalizată. Propunerea impune ca ANAF să ramburseze automat „capitalul de conformare” pe o bază FIFO după 5 ani, doar dacă nu există datorii restante [User Query]. Aceasta implică o ingestie zilnică de date de la bănci și o reconciliere a datoriilor în timp real. Cu toate acestea, documentele indică explicit că ANAF nu dispune de „cadrul necesar pentru a procesa volumul mare de date” provenind de la contribuabili prin declarațiile SAF-T și că nu este încă capabilă să efectueze „analize de risc foarte detaliate într-un mod automatizat”.38 Dificultățile inerente ale metodei FIFO pentru gestionarea fluxurilor financiare dinamice, cu numeroase tranzacții la valori diferite și necesitatea de a gestiona ajustări sau retururi 40, adaugă un strat suplimentar de complexitate care depășește cu mult capacitățile actuale ale ANAF. În plus, reconcilierea în timp real a fiecărui sold de „capital de conformare” cu toate datoriile fiscale și nefiscale restante ale fiecărei persoane fizice sau juridice reprezintă o sarcină monumentală, având în vedere limitările documentate în infrastructura IT și în partajarea datelor inter-agenții. Această situație ar putea duce la o paralizie sistemică a proceselor administrative, generând întârzieri masive în rambursări, erori frecvente și o nemulțumire publică generalizată. Încrederea în capacitatea statului de a gestiona eficient fondurile cetățenilor și de a-și îndeplini obligațiile de rambursare ar fi grav subminată, complicând eforturile viitoare de digitalizare și de îmbunătățire a conformității fiscale.

6. Concluzii și Recomandări

Analiza detaliată a propunerii legislative privind „Capitalul de Conformare” în România a scos în evidență o serie de provocări și riscuri semnificative, care depășesc considerabil beneficiile potențiale declarate. Deși intenția de a reduce datoria publică și de a îmbunătăți conformitatea fiscală este legitimă și necesară în contextul fiscal actual al României, mecanismul propus este fundamental viciat în concepție și execuție.

Concluzii Cheie:

Natură Hibridă și Ambiguă: „Capitalul de Conformare” este un hibrid complex, îmbinând elemente de taxă obligatorie cu cele de depozit/garanție. Caracterul său ne-purtător de dobândă, pe o perioadă de cinci ani, îl transformă de facto într-un împrumut forțat către stat, ocolind principiile unei compensații echitabile pentru utilizarea capitalului privat.
Vulnerabilități Legale și Constituționale: Propunerea ridică serioase semne de întrebare privind compatibilitatea cu Articolul 44 din Constituția României referitor la protecția proprietății private. Privarea de beneficiul economic al capitalului (dobândă/randamente) fără compensație ar putea fi interpretată ca o expropriere de facto a valorii în timp a banilor, deschizând calea unor contestații constituționale și a unor litigii prelungite. Lipsa unui precedent legal direct, atât în legislația română, cât și la nivel internațional, pentru o astfel de schemă universală, ne-purtătoare de dobândă și bazată pe tranzacții, amplifică riscul juridic și incertitudinea politică.
Impact Economic Negativ Major:

Presiune Asupra Lichidității: Mecanismul ar crea o presiune sistemică substanțială asupra lichidității în întreaga economie, afectând disproporționat IMM-urile și persoanele fizice cu rezerve financiare limitate. Retenția cumulativă pe toate tranzacțiile ar imobiliza o parte semnificativă din capitalul circulant.
Descurajarea Investițiilor și Consumului: Reducerea netă a randamentelor investițiilor și a venitului disponibil ar descuraja investițiile private și ar diminua consumul, putând conduce la o contracție a creșterii economice. Există un risc semnificativ de fugă de capital și de extindere a economiei informale, subminând baza fiscală formală.
Riscuri pentru Sistemul Bancar: Sifonarea zilnică și continuă de lichiditate din bănci către Trezorerie ar reduce baza agregată de depozite, limitând capacitatea de creditare și crescând riscul sistemic de lichiditate. Acest lucru ar exacerba „legătura bancă-suveran” și ar putea duce la o criză de credit, având consecințe grave asupra stabilității financiare.

Infezabilitate Operațională și Administrativă: Implementarea unei rețineri de 2% din toate tranzacțiile, cu remiteri zilnice și rambursări FIFO automate condiționate de lipsa datoriilor, ar impune o povară operațională fără precedent și prohibitivă asupra băncilor și a ANAF. Capacitățile IT și resursele umane actuale ale ANAF sunt deja suprasolicitate de inițiative de digitalizare mai puțin complexe (cum ar fi SAF-T), făcând gestionarea volumelor masive de date și reconcilierea datoriilor la scară necesară practic imposibilă. Acest lucru ar risca paralizia sistemului și o nemulțumire publică generalizată.

Recomandări:

Având în vedere riscurile și provocările identificate, se recomandă ca propunerea legislativă privind „Capitalul de Conformare” să fie reevaluată critic și, în forma sa actuală, să nu fie adoptată. În locul acestei măsuri disruptive, se sugerează explorarea și implementarea unor alternative mai puțin invazive și mai eficiente pentru atingerea obiectivelor de consolidare fiscală și îmbunătățire a conformității:

Consolidarea Fiscală prin Măsuri Structurale:

Creșterea Eficienței Colectării Taxelor: Investiții continue în digitalizarea ANAF, cu accent pe îmbunătățirea capacității de procesare și analiză automată a datelor (depășind provocările actuale ale SAF-T) și pe integrarea sistemelor inter-instituționale pentru o reconciliere eficientă a datoriilor.
Reforma Bazei Fiscale: Analiza și eliminarea scutirilor fiscale distorsionate și inechitabile, precum și extinderea aplicării cotei standard de TVA, conform recomandărilor OCDE.
Optimizarea Cheltuielilor Publice: Implementarea unor măsuri riguroase de control și eficientizare a cheltuielilor publice, pentru a reduce deficitul structural.

Mecanisme de Garanție și Conformitate Țintite:

Garanții Specifice Sectoriale: Continuarea și, eventual, extinderea mecanismelor de garanție existente, specifice sectoarelor cu risc fiscal ridicat (ex: accize), care sunt mai puțin disruptive și au precedente legale clare.
Stimulente pentru Conformitate: Dezvoltarea unor programe de conformitate voluntară și a unor stimulente fiscale pozitive pentru contribuabilii corecți, în loc de măsuri punitive generalizate.

Îmbunătățirea Predictibilității și Stabilității Fiscale:

Legislație Fiscală Stabilă: Evitarea modificărilor legislative frecvente și imprevizibile, care subminează încrederea în mediul de afaceri și descurajează investițiile pe termen lung.
Dialog Public Transparent: Angajarea într-un dialog amplu și transparent cu mediul de afaceri și cu cetățenii cu privire la orice reforme fiscale majore, pentru a construi încredere și a minimiza reacțiile negative.

Adoptarea „Capitalului de Conformare” în forma propusă ar introduce o incertitudine economică și juridică majoră, riscând să submineze încrederea publică și să afecteze negativ creșterea economică pe termen lung. O abordare prudentă, bazată pe consolidarea instituțiilor, îmbunătățirea eficienței administrative și măsuri fiscale țintite și predictibile, este esențială pentru asigurarea stabilității financiare și a prosperității României.

Lucrări citate

www.fiscalcouncil.ro, accesată pe mai 29, 2025, http://www.fiscalcouncil.ro/The%20twin%20deficits%20syndrome%20-%20the%20case%20of%20Romania.pdf
Romania: Debts of up to EUR 10,000 now easier to collect, accesată pe mai 29, 2025, https://schoenherr.eu/content/romania-debts-of-up-to-eur-10-000-now-easier-to-collect
Insolvency procedure in Romania - Pavel, Margarit and Associates ..., accesată pe mai 29, 2025, https://www.avocatpavel.com/creditors-table-of-nordis-management-srl/
Codul fiscal 2025 - Mijloace fixe - Portal Contabilitate, accesată pe mai 29, 2025, https://www.portalcontabilitate.ro/codul-fiscal-2025-130261.htm
Legea nr.227/2015 - ANAF, accesată pe mai 29, 2025, https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2023.htm
New Italian VAT Guarantee Requirement for Non-EU Businesses - Support : Taxually, accesată pe mai 29, 2025, https://support.taxually.com/support/solutions/articles/80001175742-new-italian-vat-guarantee-requirement-for-non-eu-businesses
Italy's New VAT Guarantee Requirement for Non-EU Businesses, accesată pe mai 29, 2025, https://www.globalvatcompliance.com/globalvatnews/italy-new-vat-guarantee-requirements-for-non-eu-businesses-in-italy/
SOI Tax Stats - Definitions of selected terms and concepts for tax-exempt organizations | Internal Revenue Service, accesată pe mai 29, 2025, https://www.irs.gov/statistics/soi-tax-stats-definitions-of-selected-terms-and-concepts-for-tax-exempt-organizations
What Is a Non-Interest-Bearing Current Liability (NIBCL)? - Investopedia, accesată pe mai 29, 2025, https://www.investopedia.com/terms/n/nibcl.asp
Cash Management vs. Treasury Management: The Difference, accesată pe mai 29, 2025, https://integratedcashlogistics.com/cash-management-vs-treasury-management/
What is an escrow account? Your ultimate guide | Wells Fargo, accesată pe mai 29, 2025, https://www.wellsfargo.com/mortgage/learn/escrow-accounts/
Mortgage Escrow Accounts: What You Need To Know | Department of Financial Services - NY.gov, accesată pe mai 29, 2025, https://www.dfs.ny.gov/consumers/help_for_homeowners/mortgage_escrow_accounts
What is an escrow account & how do they work - U.S. Bank, accesată pe mai 29, 2025, https://www.usbank.com/home-loans/mortgage/first-time-home-buyers/what-is-an-escrow-account.html
CEELM Comparative Legal Guide: Real Estate in Romania 2025, accesată pe mai 29, 2025, https://ceelegalmatters.com/real-estate-2025/real-estate-romania-2025
www.venice.coe.int, accesată pe mai 29, 2025, https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-REF(2012)031-e
Romania: Tax amendments include increased dividend withholding tax rate, tax on special constructions - KPMG International, accesată pe mai 29, 2025, https://kpmg.com/us/en/taxnewsflash/news/2025/02/romania-tax-amendments-dividend-withholding-tax-rate.html
VAT refunds - European Commission - Language selection | Taxation and Customs Union, accesată pe mai 29, 2025, https://taxation-customs.ec.europa.eu/taxation/vat/vat-directive/vat-refunds_en
www.fgdb.ro, accesată pe mai 29, 2025, http://www.fgdb.ro/assets/resurse/Lege-FGDB-311-din-2015-ENGLEZA-PT-SITE-mai-2016.pdf
Qualified Refundable Tax Credits – oecdpillars.com, accesată pe mai 29, 2025, https://oecdpillars.com/pillar-tab/qualified-refundable-tax-credits/
Foreign Tax Credit | Internal Revenue Service, accesată pe mai 29, 2025, https://www.irs.gov/individuals/international-taxpayers/foreign-tax-credit
How to Cash a U.S. Treasury Check Overseas - 1040 Abroad, accesată pe mai 29, 2025, https://1040abroad.com/blog/receiving-a-tax-refund-abroad/
Foreign taxes that qualify for the Foreign Tax Credit | Internal Revenue Service, accesată pe mai 29, 2025, https://www.irs.gov/individuals/international-taxpayers/foreign-taxes-that-qualify-for-the-foreign-tax-credit
So close and yet so far: the ability of mandatory disclosure rules to crack down on offshore tax evasion - IDEAS/RePEc, accesată pe mai 29, 2025, https://ideas.repec.org/p/unu/wpaper/wp-2022-116.html
the ability of mandatory disclosure rules to crack down on offshore tax evasion - unu-wider, accesată pe mai 29, 2025, https://www.wider.unu.edu/sites/default/files/Publications/Working-paper/PDF/wp2022-116-so-close-yet-so-far-ability-mandatory-disclosure-rules-crack-down-offshore-tax-evasion.pdf
FATCA | Legea conformității fiscale a conturilor straine - BCR, accesată pe mai 29, 2025, https://www.bcr.ro/ro/fatca
Foreign Account Tax Compliance Act - Wikipedia, accesată pe mai 29, 2025, https://en.wikipedia.org/wiki/Foreign_Account_Tax_Compliance_Act
Stronger institutions and public finances would help boost ... - OECD, accesată pe mai 29, 2025, https://www.oecd.org/en/about/news/press-releases/2024/03/stronger-institutions-and-public-finances-would-help-boost-productivity-growth-and-incomes-for-romania.html
Index of Economic Freedom: Romania | The Heritage Foundation, accesată pe mai 29, 2025, https://www.heritage.org/index/pages/country-pages/romania
www.ijrar.org, accesată pe mai 29, 2025, https://www.ijrar.org/papers/IJRAR19D5578.pdf
How do income taxes affect the economy? | Tax Foundation, accesată pe mai 29, 2025, https://taxfoundation.org/research/all/state/income-taxes-affect-economy/
Understanding Liquidity in Banks: A Guide | IR - Integrated Research, accesată pe mai 29, 2025, https://www.ir.com/guides/understanding-liquidity-in-banks
The Middle Course: What Fed History Teaches Us About Liquidity ..., accesată pe mai 29, 2025, https://bpi.com/the-middle-course-what-fed-history-teaches-us-about-liquidity-requirements/
The Fiscal and Financial Risks of a High-Debt, Slow-Growth World, accesată pe mai 29, 2025, https://www.imf.org/en/Blogs/Articles/2024/03/28/the-fiscal-and-financial-risks-of-a-high-debt-slow-growth-world
Romania: Financial Sector Assessment Program. Technical Note ..., accesată pe mai 29, 2025, https://www.imf.org/-/media/Files/Publications/CR/2018/cr18163.ashx
AML Compliance in Romania: A guide for investors | eBook - Accace, accesată pe mai 29, 2025, https://accace.com/aml-compliance-in-romania/
AML/CFT Legislation in Romania - MemberCheck, accesată pe mai 29, 2025, https://membercheck.com/aml-cft-legislation-in-romania/
Tax in Real Time: Preparing for the Shift to Continuous Compliance ..., accesată pe mai 29, 2025, https://www.fonoa.com/resources/blog/tax-continuous-compliance
The complexity and high implementation cost of SAF-T reporting. A ..., accesată pe mai 29, 2025, https://www.tpa-group.ro/news/the-complexity-and-high-implementation-cost-of-saf-t-reporting-a-major-challenge-for-small-businesses/
Challenges And Solutions In Implementing Fifo - FasterCapital, accesată pe mai 29, 2025, https://fastercapital.com/topics/challenges-and-solutions-in-implementing-fifo.html
First In, First Out (FIFO) Method Problem & Solution, accesată pe mai 29, 2025, https://www.financestrategists.com/accounting/cost-accounting/material-costing/material-costing-methods/fifo/fifo-problem-and-solution/
Largest Infrastructure Fund Managers | Infrastructure Investor 100, accesată pe mai 29, 2025, https://www.infrastructureinvestor.com/infrastructure-investor-100/
Top Infrastructure Debt Fund Managers, accesată pe mai 29, 2025, https://www.infrastructureinvestor.com/top-infrastructure-debt-fund-managers/

Faceți căutări pe acest blog

Dezvoltare economică, socială şi financiară

Capital de conformare - metodă de rezervare a finanțării statului din împrumuturi sustenabile.