Solutii anticriza - angajarea somerilor

Nu consider ca este etic faţă de persoanele care sunt în somaj şi în acelaşi timp nici nu consider că suntem solidari faţă de cei ce nu-şi găsesc un loc de muncă, dacă nu încercăm să găsim soluţii dar şi rezultate certe materializate în oferte concrete de locuri de muncă. Totuşi aş dori să atrag atenţia asupra efectelor antisociale ce se declanşează datorită săraciei ce este furnizată de somaj dar mai ales de ieşirea din plată a şomerului. Am urmarit la televizor o stire care a relatat furtul a 150 de kg de fier de la un stalp de inalta tensiune, care a declanşat prăbuşirea acestuia, dar şi a altor 2 stalpi , ruperea firelor şi întreruperea curentului electric atât spre Bulgaria cât şi spre Constanta iar reparaţiile costau undeva peste 2.000.000 lei, fără a se calcula costurile economice indirecte datorate întreruperilor de curent.
Deci pentru 500 lei din valorificarea fierului vechi s-au produs pierderi de peste 2.000.000 lei doar pentru ca sărăcia împinge persoanele paupere la fapte antisociale.
http://www.telegrafonline.ro/1366837200/articol/232941/stalpi_de_inalta_tensiune_pusi_la_pamant_de_hoti.html
Propunerea mea este modificarea constituţiei şi instituirea zile de lucru de 6 ore. De asemenea, elaborarea unor acte normative care sa oblige angajatorii sa angajeze personal pentru diferenta de 2 ore, binenţeles cu reducerea timpului de lucru va avea loc si o plată proporţională cu timpul efectuat, deci o reducere a nivelului de salarizare cu 25%. Dacă angajatorul doreşte poate să platească diferenţa de 25% pentru cele 2 ore lucrate ca ore suplimentare, dar trebuie să îndeplinească obligaţia de a angaja pentru diferenţa de 2 ore adică înca 25% pe posturile respective din totalul angajatilor. In acest fel se reduc faptele antisociale si cresc nr. de angajari si se reduce somajul.
Este o soluţie foarte bună atât pentru Spania unde şomajul a crescut la peste 27% dar şi în Romania unde statistica
"Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii martie 2013, la nivel naţional, a fost de 5,58 %, mai mică cu 0,20 pp decât cea din luna februarie a anului 2013 şi cu 0,43 pp mai mare faţă de cea din luna martie a anului 2012.Numărul total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă la finele lunii martie a fost de 492.427 de persoane, cu 17.982 persoane mai puţine faţă de finele lunii anterioare."
http://www.anofm.ro/situa%C5%A3ia-statistic%C4%83-a-%C5%9Fomajului-%C3%AEnregistrat-la-sf%C3%A2r%C5%9Fitul-lunii-martie-2013
 iar dacă luăm în considerare şi locurile de muncă din străinătate unde românii au avut şansa să lucreze, locuri de muncă ce nu au putut fi acordate în România, se poate afirma ca oportunitatea de oferte pe piaţă muncii din Romania se situează la 40% din total necesar de locuri de munca. Ar trebui luat pentru analize un astfel de indicator ce să ofere imaginea ofertei de locuri de muncă pe piaţa muncii,  adică al numărului de locuri de muncă necesare pentru populaţia activă /nr. de locuri de muncă oferite.
Această măsură nu va avea nici un efort bugetar suplimentar, dimpotrivă va avea loc o reducere a cheltuielilor bugetare prin economisirea sumelor din fondul de şomaj şi ajutoarele sociale, aceste efecte fiind efecte directe. Efectele indirecte ale economisirii sumelor bugetare decurg din reducerea numărului de fapte antisociale, sume care cresc indirect nivelul cheltuielilor bugetare prin instrumentarea cazurilor respective.
Pentru personalul bugetar efectele reducerii cu 25% a salariilor va avea un efect negativ, guvernarea care va adopta o asemenea măsură va intra în dizgraţia bugetarilor deoarece foarte mulţi au datorii la bănci iar o reducere cu 25% ar putea pune persoanele respective să piardă chiar locuinţele sau alte bunuri.
Poate ar trebui să existe din partea statului ca pentru acele persoane care nu reuşesc să plătească acele credite ca pentru acele rate să vină în garanţie statul să emită obligaţiuni care să le furnizeze băncii care să aibă o scadenţă ulterioară (ca si cand banca ar imprumuta statul) dar pe care restantierul sa fie obligat să le restituie in momentul in care situatia sa financiara va fi mai buna, statul fiind ca un garant al faptului ca va intreprinde toate masurile pentru cresterea nivelului de trai si astfel al nivelului de salarizare si va reusi sa recupereze de la restanţier întreaga sumă.