Solutii anticriza - valorificarea eficientă a produselor agricole în regim de consignaţie

Am vrut să organizez această afacere pentru că am observat oportunitatea ei şi deficienţele existente cu privire la organizarea micilor agricultori.
Premisele apariţiei ideii de înfiinţare a unei consignaţii de produse agricole:
- Sătenii când au supraproducţie, adică atunci când produc mai mult decât pot consuma, vor dori să-şi vândă produsele. Ei culeg recolta şi se deplasează la oraş pentru a o vinde în piaţă. Cheltuiesc bani pentru deplasare dar îşi pierd şi timpul cu valorificarea produselor.
- În piaţa agroalimentară este organizată mafia pieţelor. Aceştia ameninţă sătenii şi chiar cu şantaj, furt, violenţă, deposedează sătenii de produse, În cel mai bun caz le oferă pe produse nişte preţuri ridicole.
- Cu banii obţinuţi sătenii îşi achiziţionează cele necesare la ţară.
- Săteanul pierde în repetate rânduri atunci când doreşte să-şi vândă recolta şi anume: îşi pierde timpul cu deplasarea la oraş pentru valorificare; îşi pierde timpul atunci când merge la magazine să se aprovizioneze cu mărfurile necesare; cheltuie sume pentru transport de la oraş la ţară; pierde bani datorită contactului cu mafia pieţelor.
Alternativa pe care o propun este înfiinţarea unei Asociaţii a Micilor Agricultori care să înlăture aceste incoveniente.
Derularea afacerii se va face după următoarea procedură:
Asociaţia va avea standuri de valorificare în pieţele agroalimentare unde va valorifica produsele în regim de consignaţie. Mai exact se percepe o sumă peste preţul fixat de agricultor care să-i permită acoperirea cheltuielilor de funcţionare.
Se deplasează o maşină prin sate şi strange în ambalaje standardizate recolta, o înfoliază, îi pune preţul stabilit de agricultor după ce a fost informat asupra preţurilor existente pe piaţă, se pune codul prin care este introdusă în baza de date proprietarul, cantitatea, data recoltarii, provenienta, felul produselor. Deoarece aceste produse sunt de obicei produse perisabile este stabilit si un scadentar al pretului marfii pentru a nu se ramane cu marfa nevanduta. Gestiunea va fi electronica folosindu-se metoda inventarul permanent, ceea ce înseamna ca în momentul vânzării agricultorul va avea evidenţa exactă a marfurilor valorificate.
Mărfurile se vor fi cântarite, înfolia în faţa producătorului şi vor fi etichetate pentru a nu exista nici o suspiciune cu privire la cantitatea vândută. Fiecare producător va avea sigiliul personal.
Săteanul va putea nota o liste cu produse ce doresc a fi achiziţionate după valorificarea produselor agricole.
Asociaţia se angajează sa găsească produsele cele mai ieftine pe piaţă şi o calitate potrivită pentru a servi săteanul.
În acest fel autovehicolul ce transporta vine încărcat cu marfa solicitată de sătean dar şi duce marfa la piaţă.
Se economiseşte timpul săteanului care nu mai îşi pierde timpul cu valorificarea mărfii dar nici cu periplul citadin cu scopul căutarii produselor necesare gospodăriei.
Acest tip de comerţ este un comerţ civilizat şi un serviciu care lipseşte la ora actuală pe piaţă, vine să elimine speculaţiile pe piaţă şi creşteri nejustificate ale preţurilor agricole.
Doar unitatea de gandire şi acţiune se poate solda cu succes. Trebuie să eliminăm umilirea muncitorilor agricoli de către dubioşii din pieţe. Îi vedem tot timpul în piaţă cu mărfuri diverse, dar se pare că nimeni nu-i observă.