Necesitatea urgentării dezvoltării sectorului energetic

În ultimii ani, România s-a confruntat cu o creștere semnificativă a prețurilor la energie, ceea ce a determinat numeroase companii să își reducă sau chiar să își suspende activitatea. Printre acestea se numără producătorul de alumină Alum Tulcea, care a anunțat suspendarea temporară a producției începând cu luna august 2022, din cauza scumpirilor la gazele naturale . De asemenea, companii precum Azomureș și Alro Slatina au luat măsuri similare, invocând costurile ridicate la energie .

Pentru a proteja populația de impactul direct al acestor creșteri, guvernul a implementat scheme de subvenționare a prețurilor la energie. Aceste măsuri au necesitat alocarea de fonduri semnificative din bugetul de stat, uneori implicând împrumuturi pentru a acoperi costurile .

În ciuda producției interne de energie, România a fost nevoită să importe cantități semnificative pentru a acoperi cererea, în special în perioadele de consum ridicat. De exemplu, în seara zilei de 16 iulie 2024, importurile de energie au atins 2.332 MW, provenind din țări precum Bulgaria, Serbia și Ungaria . Aceste importuri au fost realizate la prețuri ridicate, uneori mai mari decât cele de pe piața internă .

Având în vedere că energia este esențială pentru supraviețuirea și prosperitatea economică, se pune întrebarea dacă ar trebui să acceptăm surse de energie mai ieftine, chiar dacă acestea provin din regiuni cu instabilitate sau conflicte. Această dilemă morală necesită o analiză profundă a implicațiilor etice și strategice.

O abordare realistă ar implica recunoașterea deficitului energetic și adoptarea unor măsuri proactive pentru a-l combate. Declararea unei "stări de urgență energetică" ar putea accelera investițiile în infrastructura energetică și ar facilita atragerea de fonduri pentru consolidarea sectorului. De asemenea, crearea unor zone offshore dedicate investițiilor în energie ar putea stimula producția și diversifica sursele .

În loc să se concentreze exclusiv pe subvenționarea consumului, alocarea resurselor către dezvoltarea de noi capacități de producție energetică ar putea avea beneficii pe termen lung. Creșterea numărului de furnizori și a concurenței pe piață ar putea conduce la scăderea prețurilor, făcând energia mai accesibilă atât pentru populație, cât și pentru companii. Aceasta ar spori competitivitatea produselor finite și ar stimula economia națională.

În concluzie, pentru a asigura prosperitatea și stabilitatea economică, este esențial ca România să adopte o strategie energetică integrată. Aceasta ar trebui să includă investiții în infrastructură, diversificarea surselor de energie și politici care să încurajeze atât producția, cât și consumul responsabil. Prin schimbarea percepției asupra statului, transformându-l dintr-un adversar coercitiv într-un mentor al prosperității colective, se poate cultiva un sentiment de dedicare și implicare în rândul populației, esențial pentru dezvoltarea durabilă a țării.