Nu bogăția de resurse face bogată țara ci echipa de strategi a țării

 Am să reliefez generic pentru a nu face trimiteri acuzatoare , scopul  este doar pentru reflexie asupra patriotismului ce dedică înclinarea spre o bună administrare, negociere și diplomație.

Orice țară are un patrimoniu de resurse, fie el umane, climatice, minerale, teritoriale, biologice , industriale, agricole deci fiecare țară ar putea fi bogată dacă ar avea liderii dragoste față de propriul popor, un nivel empatic superior, abilități de lideri, de diplomați și negociatori.

Aceste resurse se pot pune în valoare dacă se fac strategii , dar aceste strategii nu sunt simple cum par la prima vedere, ele se fac de un grup de specialiști cu profesii diferite, se lansează ipoteze , se fac previziuni pentru diferite scenarii, se studiază posibile reacții internaționale și naționale ipotetice, se refac ipotezele, au loc ședințe de brainstorming legat de ipotezele de lucru se refac scenariile reacție. Această strategie este ca o partidă de șah care se reia și se rezolva fara a se muta nici o piesa de șah dar se studiaza fiecare posibilă mutare a adversarului până la câștigarea partidei de șah. Dacă între strategii economiei și politicii mai intervin și niște vizionari, doctori în specialități, academicieni, cu un IQ de peste 200, buni cunoscători ai legislației naționale și chiar internaționale și chiar persoane cu abilități paranormale ce pot să vizualizeze mai ușor diferite scenarii în viitor  atunci aceste strategii sunt bine conturate.

Atât timp cât un partid sau o alianță politică nu împărtășește o strategie sau chiar un parlament să împărtășească aceste strategii fără culoare politică, altfel această strategie nu își are direcția și este construită în zadar deoarece ea are un orizont de timp poate chiar de zeci de ani iar un partid e prea efemer la guvernare.

Norvegia a reușit să facă fondul național din redevența exploatării petrolului și gazului, transformând fiecare cetățean norvegian în multimilionari în euro, UAE a atras investiții de miliarde doar printr-o politică a redevenței și fiscală, Panama a reușit să valorifice construcții strategice, dar și fiscale, Japonia a valorificat materia cenușie a resursei umane, China a reușit să valorifice foța de muncă împletită cu atragerea investitorilor, copiere know how si dezvoltare chiar depășire, și cu o strategie internațională de tip "Cal troian" pntru accesul la resursele din Africa și nu numai. Israelul este impresionant, iar strategia lor este foarte puternică și de nepătruns, sprijinită de traditii si servicii de top, SUA a neglijat o perioadă strategia dar se pare că și-a reluat vechea organizare a serviciilor de strategi.  Coreea de Sud are iar o echipa de strategi foarte bună, educația si cercetarea fiind elementele de propulsie a economiei. Marea Britanie are tradiții colonialiste ce s-au menținut și în domeniul strategiilor. Austria, Polonia și Ungaria, de asemenea se menține, în topul echipelor cu strategi de marcă.  

În tările cu o conducere dictatorială exprimarea echipelor de strategi este timorată de rigorile regimului și nu poate fi obiectiv de aceea de cele mai multe ori nu dă randamentul scontat ci respectă viziunea limitată a dictatorului de aceea nu poate avea o viziune de ansamblu a scenarilor ipotetice în funcție de conjunctura națională și internațională.

Echipa de strategi ar trebui să nu fie obedientă unui lider ci poporului din care face parte, țării pe care o slujește.

La noi în țară ca un partid să fie puternic trebuie să aibă o echipa de genii strategi ce să studieze fiecare mișcare politică internă, fiecare reacție publică. Din păcate interesele personale primeaza de cele mai multe ori, politica cere sacrificii și nu mulți sunt dispuși să o facă , din empatie și patriotism nu pentru foloase personale.