Ganduri pentru viitor
Polemici despre un sistem fiscal muribund
şi
soluţii reformatoare spre o alta viziune a sistemului fiscal
Motto: e usor sa aduci critici, mai greu este sa oferi solutii iar ideal ar fi ca solutiile sa fie pertinente.
Posibile cauze ale crizei economice din România
Eu consider că structura legislativă a sistemului fiscal este principalul factor de dezvoltare a unei ţări. Ea poate favoriza premisele unei dezvoltări durabile sau poate duce la crize economice şi sociale profunde. Astfel, instrumentele principale pentru falimentul unei ţări sunt impozitele şi taxele care pot defavoriza o anumită categorie de activitate economică. Legislaţia fiscală din România, din ultimi 20 de ani, a defavorizat activităţile economice care aduceau plusvaloare astfel principalul perdant al activităţilor economice din România a fost producţia. Producţia este principala activitatea economică ce aduce plusvaloare. Fără producţie un stat se decapitalizează şi ajunge la crize profunde. Dar în acest material nu vreau să justific de ce este necesar ca principala activitate ce se desfăşoară într-o economie cu o dezvoltare durabilă reală, trebuie să fie producţia-care are capacitate de adaptabilitate- sau orice alt domeniu de activitate ce produce plusvaloare şi poate aduce valută în ţară , şi nu mă refer la export de materii prime ci vreau să pun accent pe sistemul fiscal.
Multe societăţi de producţie au înregistrat pierderi si a aparut inevitabilul faliment. De ce? Pot da un exemplu– o societate de producţie ce desfăşoară activitate în domeniul producţiei alimentare -de conservare a alimentelor , după ce facturează marfa (se intocmeste factura) trebuie să evidenţieze în contabilitate la venituri marfa. Îînregistrând marfa pe conturile de venit în data de 25 a lunii următoare când trebuie să plătească atât TVA-ul cat şi impozitul pe profit. Dar societatea nu a încasat încă banii, deci ei plătesc taxe şi impozit pe documente întocmite, deci pe o faptă de comerţ nu pe tranzacţia financiară efectivă. Daca societatea respectivă a achiziţionat marfa de la producători agricoli care nu sunt platitori de TVA ei nu pot deduce TVA-ul. Iar in anii 1994 cota de majorări de întârziere era de 0,3% zi iar dacă se face un calcul simplu se constată că statul percepea o dobândă de peste 109%/an. Dacă agentul economic beneficiar nu plătea decât după 3 luni (este creditul de furnizor de care se folosea curent comercianţii) societatea de producţie se decapitaliza atât prin plata furnizorilor cât şi prin majorările de întârziere. Dar ce este mai paradoxal, au fost perioade când instituţiile statului era cel mai prost plătitor.
Ceea ce vreau să demonstrez prin exemple este faptul că actualul sistem fiscal nu încurajează producţia ci o distruge (de ex: TVA-ul favorizează comerţul şi defavorizează societăţile care exploatează resursele …).
Structura populaţiei active într-o societate denotă nivelul de dezvoltare a societăţii, ori o societate în care ponderea judecătorilor, avocaţilor, notarilor, contabililor, inspectorilor (f) in raport cu ingineri, muncitori, cercetători (s) este mai mare, rezultă că va fi un raport ineficient, iar societatea va intra în criză deoarece principala sarcină a unei societăţi pentru a se găsi un echilibru între activităţile auxiliare producţiei şi producţia propriu-zisă.
Pentru o dezvoltare economică durabilă trebuie creat acel cadru social şi fiscal în care nu ai posibilitatea ca sa greşeşti, unde principala preocupare a statului este orientată spre creşterea nivelului de trai, unde individul se poate manifesta după aptitudinile şi nevoile sale personale, unde structura individului şi personalitatea acestuia să se poată valorifica superior. Pentru aceasta este nevoie de o societate modernă care poate da şansa de a se putea canaliza către domeniile de competenţă ale fiecărui individ, care poate oferi acele oportunităţi de manifestare ale aptitudinilor, personalităţii, talentului indivizilor. Dar acestă societate poate exista doar într-o economie dezvoltată care oferă suficiente oportunităţi şi alternative de manifestare.
În acest context, sistemul fiscal pe care îl recomand vine să regleze singur aceste dezechilibre deoarece favorizează producţia şi descurajează comerţul practicat prin prea multe verigi. Pentru o reglare a profesiilor si o concurenta adevarata pe piata muncii ar trebui sa dispara onorariile minime ale diferitelor categorii socio-profesionale.
Pentru o dezvoltare economică durabilă trebuie creat acel cadru social şi fiscal în care nu ai posibilitatea ca sa greşeşti, unde principala preocupare a statului este orientată spre creşterea nivelului de trai, unde individul se poate manifesta după aptitudinile şi nevoile sale personale, unde structura individului şi personalitatea acestuia să se poată valorifica superior. Pentru aceasta este nevoie de o societate modernă care poate da şansa de a se putea canaliza către domeniile de competenţă ale fiecărui individ, care poate oferi acele oportunităţi de manifestare ale aptitudinilor, personalităţii, talentului indivizilor. Dar acestă societate poate exista doar într-o economie dezvoltată care oferă suficiente oportunităţi şi alternative de manifestare.
În acest context, sistemul fiscal pe care îl recomand vine să regleze singur aceste dezechilibre deoarece favorizează producţia şi descurajează comerţul practicat prin prea multe verigi. Pentru o reglare a profesiilor si o concurenta adevarata pe piata muncii ar trebui sa dispara onorariile minime ale diferitelor categorii socio-profesionale.
Se poate cădea uşor în ispita evaziunii fiscale, a câştigului din activitatea economică fără taxe şi impozite dacă sunt oportunităţi create prin legislaţia fiscală, atât datorită impozitării unei cote ridicate cât şi datorită barierelor ridicate de reglementarea stufoasă. Actuala procedură de plată a impozitelor şi taxelor nu o consider a fi eficientă deoarece este concepută greşit. Această procedură este folosită ca un credit de furnizor iar in mintea contribuabilului se naşte ideea apartenenţei acestui impozit într-un grad foarte mare deoarece după ce l-a evidenţiat prin evidenţa zilnică cumulată iar valoarea lui mărindu-se proporţional cu activitatea desfăşurată ajunge la un termen limită, de obicei în data de 25 a lunii următoare, în care trebuie să vireze acea suma. Dar cuantumul cumulat al acesteia are astfel o valoare mare care pune pe gânduri contribuabilul iar acesta va pune în balanţă urgenţa alocării de resurse financiare iar dacă acesta are o oportunitate de afacere sau o necesitate financiară stringentă, care nu suferă amânare va determina amânarea plăţii către stat dirijând resursele financiare către alte destinaţii. Astfel statul este văduvit de impozitul care i se cuvine iar din această cauză se creează dezechilibre financiare care se răsfrâng asupra sistemului fiscal şi asupra stabilităţii statului.
Statul va proceda la mărirea taxelor şi impozitelor sau/şi va recurge la măsuri de austeritate fiscală pentru a contracara neplata sau amânarea plăţii de către unii contribuabili. Odata cu aceste măsuri poate aparea si dorinta statului de a da legi de scutiri de majorari pentru a relansa activitatea agentilor economici, dar aceasta politica fiscala duce la inechitate fiscala. Astfel presiunea fiscală va creşte într-o spirală defavorabilă pentru întreaga societate. Nivelul taxelor şi impozitelor ridicat va determina îndreptarea contribuabililor către zona neagră, sau gri a economiei. Aceste lucruri defavorizează la rândul lor contribuabilii din acelaşi sector de activitate dar care lucrează legal, deoarece produsele şi serviciile evazioniştilor pot fi la un preţ scăzut deoarece ele nu mai cuprind în preţ şi impozitele. Cei mai mari perdanţi ai acestei concepţii greşite a sistemului fiscal sunt în primul rând agenţii economici prin nivelul mare al taxelor şi impozitelor, iar aceasta politica fiscala se rasfrange aspupra pretului produselor si serviciilor care prin nivelul le fac neatractive si nevalorificabile, ducand incet la falimentul acestora. Aceasta generează o întreagă pierdere în lanţ a consecinţelor de dezvoltare economică a ţării datorită nivelului de impozite/produs , datorită neatractivităţii ţării pentru investiţii inclusiv străine. Deci prin acest concept greşit se pot pierde investitorii .
Analiza fiscală pe sectoare de activitate denotă actualele orientări în zonele economice, adică este descurajată producţia prin actualul sistem fiscal şi este încurajat comerţul.
Este uşor ca să arăt ineficienţa actualului sistem de impozitare argumentele sunt multe şi evidente.
Statul va proceda la mărirea taxelor şi impozitelor sau/şi va recurge la măsuri de austeritate fiscală pentru a contracara neplata sau amânarea plăţii de către unii contribuabili. Odata cu aceste măsuri poate aparea si dorinta statului de a da legi de scutiri de majorari pentru a relansa activitatea agentilor economici, dar aceasta politica fiscala duce la inechitate fiscala. Astfel presiunea fiscală va creşte într-o spirală defavorabilă pentru întreaga societate. Nivelul taxelor şi impozitelor ridicat va determina îndreptarea contribuabililor către zona neagră, sau gri a economiei. Aceste lucruri defavorizează la rândul lor contribuabilii din acelaşi sector de activitate dar care lucrează legal, deoarece produsele şi serviciile evazioniştilor pot fi la un preţ scăzut deoarece ele nu mai cuprind în preţ şi impozitele. Cei mai mari perdanţi ai acestei concepţii greşite a sistemului fiscal sunt în primul rând agenţii economici prin nivelul mare al taxelor şi impozitelor, iar aceasta politica fiscala se rasfrange aspupra pretului produselor si serviciilor care prin nivelul le fac neatractive si nevalorificabile, ducand incet la falimentul acestora. Aceasta generează o întreagă pierdere în lanţ a consecinţelor de dezvoltare economică a ţării datorită nivelului de impozite/produs , datorită neatractivităţii ţării pentru investiţii inclusiv străine. Deci prin acest concept greşit se pot pierde investitorii .
Analiza fiscală pe sectoare de activitate denotă actualele orientări în zonele economice, adică este descurajată producţia prin actualul sistem fiscal şi este încurajat comerţul.
Este uşor ca să arăt ineficienţa actualului sistem de impozitare argumentele sunt multe şi evidente.
In viziunea mea, principiile economice sunt cele care trebuie să primeze în organizarea societăţii umane, pentru a se putea contura dezvoltarea durabilă a personalităţii indivizilor şi a societăţii în ansamblul ei. De aceea au apărut doctrine ale partidelor politice.
Unul dintre principiile acestea este principiul etici fiscale. Acesta presupune printre altele ca să plătească impozite toate persoanele care desfăşoară activităţi economice.
Ideea principală este de a se crea un sistem unic de impozitare, foarte facil şi care încurajează producţia şi descurajează comerţul prin mai multe verigi (în opoziţie cu TVA-ul care oferă regimul deductibilităţii - ineficient).
Acest sistem unic de impozitare scuteşte contribuabilul de a cădea în ispita evaziunii fiscale sau a amânării plăţii sau chiar a neplăţii.
Singurul impozit care va exista in România va fi impozitul pe circulaţia banilor. Acesta va fi reţinut în bancă în momentul în care suma intră în cont. Se va înscrie pe documentul de încasare, CEC, ordin de plată, etc. al contribuabilului tipul de activitate, codul CAEN. Cota acestui impozit va fi diferenţiată argumentat şi reglementat în funcţie de tipul de activitate desfăşurat de către contribuabil.
Acest tip de impozitare are următoarele avantaje:
- colectarea zilnică de către stat a impozitelor; colectarea zilnică are un efect psihic mult mai favorabil pentru agentul economic, este mult mai uşor să accepţi că plăteşti plati fractionate decât 100% din impozit într-o lună, deci prelevarea din fiecare operaţiune de încasare a banilor în bancă, face impozitul din circulaţia banilor cea mai acceptabil formă de impozit.
- posibilitatea analizei zilnice a nivelului de dezvoltare a economiei prin cunoaşterea nivelului colectării, statul va putea astfel să regleze prin mici modificări la cotele de impozit, încurajarea sau descurajarea unui anumit sector economic;
- contribuabilul nu va mai opta de a plăti sau nu impozitul, în acest fel gradul de colectare la buget va fi foarte ridicat, singurele categorii de creanţe care se va mai colecta de la agenţii economici vor fi amenzile, confiscările şi vechile arierate;
- scăderea nivelului cotelor impozitelor şi taxelor datorită lipsei contribuabililor care nu achita la termen taxele şi impozitelor;
- sistem fiscal atractiv pentru investitori datorită simplităţii acestuia şi a înţelegerii facile a sistemului fiscal;
- încurajarea producţiei şi descurajarea comerţului speculativ;
- producţia va fi încurajată datorită faptului că nu va mai fi impozitată pentru emiterea facturii ci doar la încasarea efectivă a contravalorii mărfii.
- dezvoltarea durabilă a societăţii, datorită dezvoltării producţiei.
Acest sistem fiscal va fi însoţit de o legislaţie de încurajare sau sprijinire a plăţilor electronice. Toate magazinele care au casa de marcat vor fi obligate sa fie dotate cu dispozitivele de plată prin card şi să aibă plafon
Nu se vor face încasări in numerar mai mari de 300 de lei.
Tot numerarul va fi depus la banca pana cel târziu a doua zi la orele 12.
Unul dintre principiile acestea este principiul etici fiscale. Acesta presupune printre altele ca să plătească impozite toate persoanele care desfăşoară activităţi economice.
Ideea principală este de a se crea un sistem unic de impozitare, foarte facil şi care încurajează producţia şi descurajează comerţul prin mai multe verigi (în opoziţie cu TVA-ul care oferă regimul deductibilităţii - ineficient).
Acest sistem unic de impozitare scuteşte contribuabilul de a cădea în ispita evaziunii fiscale sau a amânării plăţii sau chiar a neplăţii.
Singurul impozit care va exista in România va fi impozitul pe circulaţia banilor. Acesta va fi reţinut în bancă în momentul în care suma intră în cont. Se va înscrie pe documentul de încasare, CEC, ordin de plată, etc. al contribuabilului tipul de activitate, codul CAEN. Cota acestui impozit va fi diferenţiată argumentat şi reglementat în funcţie de tipul de activitate desfăşurat de către contribuabil.
Acest tip de impozitare are următoarele avantaje:
- colectarea zilnică de către stat a impozitelor; colectarea zilnică are un efect psihic mult mai favorabil pentru agentul economic, este mult mai uşor să accepţi că plăteşti plati fractionate decât 100% din impozit într-o lună, deci prelevarea din fiecare operaţiune de încasare a banilor în bancă, face impozitul din circulaţia banilor cea mai acceptabil formă de impozit.
- posibilitatea analizei zilnice a nivelului de dezvoltare a economiei prin cunoaşterea nivelului colectării, statul va putea astfel să regleze prin mici modificări la cotele de impozit, încurajarea sau descurajarea unui anumit sector economic;
- contribuabilul nu va mai opta de a plăti sau nu impozitul, în acest fel gradul de colectare la buget va fi foarte ridicat, singurele categorii de creanţe care se va mai colecta de la agenţii economici vor fi amenzile, confiscările şi vechile arierate;
- scăderea nivelului cotelor impozitelor şi taxelor datorită lipsei contribuabililor care nu achita la termen taxele şi impozitelor;
- sistem fiscal atractiv pentru investitori datorită simplităţii acestuia şi a înţelegerii facile a sistemului fiscal;
- încurajarea producţiei şi descurajarea comerţului speculativ;
- producţia va fi încurajată datorită faptului că nu va mai fi impozitată pentru emiterea facturii ci doar la încasarea efectivă a contravalorii mărfii.
- dezvoltarea durabilă a societăţii, datorită dezvoltării producţiei.
Acest sistem fiscal va fi însoţit de o legislaţie de încurajare sau sprijinire a plăţilor electronice. Toate magazinele care au casa de marcat vor fi obligate sa fie dotate cu dispozitivele de plată prin card şi să aibă plafon
Nu se vor face încasări in numerar mai mari de 300 de lei.
Tot numerarul va fi depus la banca pana cel târziu a doua zi la orele 12.
Exegerezi importanta unui fenomen neglijabil in opinia mea. O dobanda pentru o linie de credit nu depaseste 1% pe luna nici in conditiile vitrege actuale. Deci intarzierea cu 5 luni a termenului de plata nu aduce comerciantului un beneficiu mai mare de 5%, asa ca daca eu ca producator ii dau marfa solicitand plata pe loc, oferind un discount de 5%, beneficiul pentru comerciant este identic, presupunand ca are acces la acea linie de credit. Daca el n-are atunci am eu, si nu-i mai fac discount, dar platesc cei 5% la banca si ajung tot acolo. Daca nici unul dintre noi nu are acces la linia de credit, problema este o slaba bancarizare a economiei si probabil faptul ca avem niste afaceri riscante de care bancile nu se apropie - nu structura sistemului fiscal. Cu atat mai mult daca eu nu am nevoie decat de 25% din acei bani pe loc pentru a plati statul, si restul datoriei o plasez mai departe catre furnizorii mei, pierderea e si mai mica.
RăspundețiȘtergereFenomenul este real dar nu are un impact asa distructiv asupra productiei cum sustii. Problema reala a productiei romanesti este o combinatie de slaba tehnologizare, management prost si atitudine fata de munca mostenite inca din anii "nu ne vindem tara", cu un mediu de bussines ostil investitiilor, cu taxe mari, sisteme complexe si si foarte costisitoare in timp si bani, de natura sa descurajeze investitiile pe termen lung. Capitalul strain speculativ care a intrat dupa 2000 a cautat investitii facile pe termen scurt cu risc mare: imobiliare, retail, intermediere etc. nu productie unde trebuie sa poti previziona pe 20 de ani inainte sa pui temelia unei fabrici.
Sistemul propus de tine ignora esenta banului, si natura lui ca mijloc conventional de schimb. O hartie emisa si garantata de guvern este o buna aproximare practica a unei unitati monetare, dar daca aceasta hartie incepe sa fie asociata cu pierderi (taxe), oamenii se vor orienta spre alte forme de schimb, care au existat de mii de ani: troc, aur, alte hartii de valoare etc. Pana la urma cine nu-s plateste taxele in acest sistem fiscal, nu va avea nici un stres sa-si desfasoare tranzactiile in cash in noul sistem fiscal. Si nu-i vei putea prinde fara a institui un regim de control mai nazist decat cel actual.
Nu in ultimul rand, ar fi extrem de greu de stabilit procentele de taxare pentru o taxa nediscriminatorie. De exemplu in comert, daca o unitate importa si vinde marfa direct, va plati taxa o singura data, in schimb o retea de distributie formata din mai multi intermediari va plati multiple taxe, desi in esenta, ei folosesc aceiasi infrastructura publica pentru actul de comert efectiv (ex: port -> depozit -> autostrada -> stoc local -> magazin). Deci agentii mari ar fi avantajati clar. Orice intermediar cu marja mica va fi puternic dezavantajat, impozitul fiind comparabil cu marja sa. Iar daca raportezi impozitul la marja, nu faci decat sa reinventezi TVA.