Creşterea veniturilor la bugetul de stat prin autoeliminarea economiei subterane
Combaterea economiei subterane
Legislaţia României reglementează masuri de combatere a economiei subterane dar acestea sunt ineficiente şi atrag după sine costuri sociale ridicate.
Măsurile de combatere ale economiei subterane, propuse, sunt în măsură să diminueze costurile sociale şi bugetare, pot aduce o creştere a veniturilor bugetare, promovează etica şi echitatea fiscală iar toate acestea pot duce la scăderea presiunii fiscale prin reducerea cotelor taxelor şi impozitelor. Această reducere de taxe şi impozite au ca efect atragerea de investitori în economia României şi putem asista astfel la o creştere economică.
Am să atrag atenţia asupra unui concept economic nou, inovativ, autoeliminarea evaziunii fiscale. Acest concept economic îşi are resursele în efectele psihologice ale evazionistului care va fi descurajat să mai efectueze acte şi fapte de comerţ deoarece sistemul de descoperire a evaziunii fiscale va fi de asemenea natură încât nu va da posibilitatea ca acest fenomen să se producă, datorită existenţei unui sistem de recompensare de nerefuzat. Acest sistem de recompensă se va declanşa în momentul informării de către orice persoană fizică, care va ajuta organele abilitate să organizeze flagrantul asupra evaziunii fiscale.
Conştientizarea viabilităţii acestui sistem îl va determina pe evazionist să intre în legalitate cu toate actele şi faptele de comerţ.
- De ce autoeliminarea evaziunii fiscale?
- Deoarece această acţiune poate determina eliminarea evaziunii fiscale fără cheltuieli bugetare şi fără costuri sociale. Dar una dintre condiţii este scoaterea faptei evaziunii fiscale de sub incidenţa infracţiunii şi încadrarea ei ca faptă contravenţională. Argumentele matematice şi ale justeţei sociale şi bugetare le-am subliniat mai jos, într-un alt articol de pe blog. Nivelul ridicat de infracţionalitate duce la creşte cheltuielile bugetare şi sociale, ceea ce determină ineficienţă şi inechitate socială şi fiscală.
Măsurile propuse de mine pentru autoeliminarea evaziunii fiscale sunt:
1. Stimularea clientului ce sesizează o faptă de evaziune fiscalăUna din măsurile de combatere a economiei subterane ar putea fi stimularea clientului pentru a deveni reclamant dacă sesizează o faptă contravenţională sau infracţiune.
O măsură de eliminare a evaziunii fiscale poate veni de la o manipulare psihologică a evazionistului prin stimularea clientului de a deveni reclamant. Astfel clientul care sesizează o fapta contravenţională sau infracţiune de evaziune fiscală, va fi stimulat cu 40% din valoarea amenzii şi/sau confiscării încasată de organele de control.
Această măsură poate determina ca agenţii economici să vadă în fiecare client sau angajat un posibil reclamant şi are loc în subconştientul evazionistului o metamorfozare a imaginii client/angajat-reclamant în postura unui reprezentant al organelor de control.
Inducerea la nivel psihologic a agentului economic ca orice faptă de evaziune fiscală pe care o întreprinde poate fi sesizată de orice client care astfel devine, prin natura faptului că este stimulat să sesizeze, ca un agent de control şi îl determină pe agentul economic să lucreze legal.
Acest lucru va duce la o creştere a veniturilor către bugetul de stat fără să se apeleze la noi impozite sau taxe, dimpotrivă, acest lucru va determina în timp o relaxare fiscală, ceea ce este oportun pe timp de criză.
Beneficiile aduse vor fi şi în rândul agenţilor economici pentru că se ştie că în general cei ce operează în zona neagră a economiei concurează neloial agenţi economici care îşi plătesc obligaţiile fiscale; va fi o loialitate în privinţa evidenţierii taxelor şi impozitelor.
Efectele economice şi sociale vor determina intrarea în legalitate a atelierelor ilegale, eliberarea de bonuri fiscale, chitanţă, factură, pentru ca agenţii economici nu vor mai avea încredere să vândă marfa sau să presteze un serviciu fără factură sau fără bon fiscal deoarece clienţi ar putea sa fie reclamanţi.
Organele de control vor fi obligate să efectueze controlul în zona reclamată. Acest lucru va determina organele de control să se deplaseze la agentul economic în mod obligatoriu şi astfel se va evita subiectivitatea alegerii agentului economic supus controlului.
Sunt măsuri simple dar din păcate nepopuliste. Dar noi vrem un popor de hoţi şi evazionişti unde sistemul de valori e distorsionat de persoane dubioase care operează în zona neagră a economiei?
Efectul psihologic va fi aşa de ridicat asupra agenţilor economici încât aceştia vor elimina singuri dorinţa de a mai acţiona în zona neagră a economiei şi işi vor legaliza activitatea sau vor lucra 100% conform legislaţiei în vigoare.
2. Declararea veniturilor şi a averilorUrmătoarea inovaţia antreprenorială pe care o propun este de natură să completeze autoeliminarea economiei subterane prin prelucrarea electronică a patrimoniului fiecărui individ corelat cu veniturile acestora .
Astfel, propun depunerea obligatorie a Declaraţiei de avere de către toţi cetăţenii romani şi rezidenţii odată cu depunerea Declaraţiei pe impozitul pe venitul global sau a Fiselor Fiscale FF1, FF2. Declaraţia de avere depusă de persoanele private va fi secret fiscal. Ele nu vor fi făcute publice decât în cazul unei infracţiuni.
Efectele economice şi sociale rezultate în urma acestei simple depuneri a Declaraţiei de avere ar determina persoanele care au venituri ilicite sau nedeclarate, să încerce să justifice achiziţiile care nu au acoperire în bani.De ex. Dacă o persoană va achiziţiona în anul 2011 o casa de 300.000 lei, în condiţiile în care are venituri declarate de 100.000 lei va intra în vizorul organelor de control şi diferenţa va trebui justificată.
Efectele economice ale aplicării acestui posibil act normativ va determina creşterea nivelului de autoeliminare a evaziunii fiscale, deoarece persoanele care activează în zona neagră a economiei subterane vor conştientiza ca vor trebui să justifice bunurile achiziţionate şi să dovedească legalitatea provenienţei veniturilor câştigate.
Aceste măsuri vor însănătoşi mediul de afaceri, vor aduce etica şi echitatea în afaceri. Eu, personal, consider că o prognoză reală de creştere a veniturilor la bugetul de stat în cazul aplicării măsurilor propuse de mine va fi de peste 20%.
Comportamentul uman şi economia subterană
Respectarea legislaţiei nu este de la sine înţeleasă de către contribuabili, astfel o parte importantă a resursele de stat şi cele particulare sunt cheltuite atât pentru împiedicarea infracţiunilor cât şi reducerea ponderii economiei subterane .
Pentru determinarea mărimii resurselor alocate pentru respectarea legii şi a severităţii pedepselor pentru nerespectarea legii trebuie măsurată pierderea socială din infracţiuni, ca urmare a existenţei economiei subterane .
Ideea abordării economiei subterane prin prisma comportamentului uman mi-a fost sugerată de eseul “Crimă şi pedeapsă: o abordare economică” , a lui Gary S. Becker , pentru care a primit Premiul Nobel pentru economie în 1992. Analiza pe care renumitul economist o face crimei este o “generalizare a analizei făcute de economişti rolului extern sau disfuncţiunilor”. Deşi foloseşte termenul de crimă, autorul declară că “analiza intenţionează să fie suficient de generală pentru a acoperi toate contravenţiile, nu numai crimele, dar şi evaziunea fiscală, aşa numitele crime ale “gulerelor albe”, comerţul ilicit şi alte contravenţii.” [1]
Pentru o analiză pertinentă a conceptului de autoeliminare a economiei subterane, este necesar a se analiza comportamentul uman din punct de vedere economic.
Neînţelegerea de către contribuabili a rolului realizării veniturilor de către stat, în sfera de cuprindere a legii utilităţii marginale descrescătoare, explică mărimea economiei subterane care este realizată, în special, tocmai de cei cu patrimonii personale importante care nu găsesc inutilă acţiunea lor de a-şi mări aceste patrimonii, inclusiv pe calea recurgerii la desfăşurarea activităţii în cadrul economia subterană în condiţii de risc foarte mare.
Activităţile desfăşurate în cadrul economiei subterane, ca acţiune a individului sau a unui grup de indivizi, nu sunt lipsite de raţionalitate. “Multe din dificultăţile cu care se confruntă oamenii pornesc de la dualism, plăcere (utilitate) – cost. În calitate de persoane private dorim să obţinem maximum de utilitate cu minimum de cheltuieli, dar în calitate de persoane publice dorim obţinerea aceluiaşi maxim de utilitate, dar, dacă se poate, fără nici un cost, în speţă, fără a plăti impozite sau impozite cât mai mici . ”[2]
Economia subterană, ca parte integrantă şi importantă a “crimei”, este una din “marile industrii” ale acesteia prin proporţia veniturilor pe care le atinge şi a numărului autorilor implicaţi.
Odată cu creşterea rapidă a taxelor şi a altor legiferări au crescut, mult mai repede activităţile din cadrul economiei subterane şi alte tipuri de delicte ale “gulerelor albe”. O dovadă indirectă a creşterii numărului de crime este creşterea mare a banilor lichizi aflaţi în circulaţie.
Legat de acest aspect şi în economia românească actuală se constată o creştere a decontărilor pe bază de numerar, ocolindu-se circuitul bancar care ar face imposibilă ascunderea veniturilor şi activităţile economiei subterane.
Metoda folosită în această analiză, care priveşte activitatea din economia subterană ca pe o “crimă”, măsoară pierderea socială din astfel de infracţiuni şi determină acele cheltuieli de resurse şi pedepse care minimizează această pierdere.
Costurile economice ale existenţei economiei subterane pot fi calculate şi prin însumarea valorilor financiare generate de economia subterană şi a cheltuielilor bugetare cu poliţia, procuratura, tribunalele, penitenciarele, organele de control ale ministerului finanţelor şi ministerului muncii şi protecţiei sociale precum şi cu cheltuielile persoanelor particulare pentru combaterea activităţilor din economia subterană.
După părerea mea aceste costuri au efecte mult mai dezastruoase decât ar rezulta din această însumare deoarece acestea generează efecte care se declanşează în lanţ şi intră în vârtejul ameţitor al spiralei inflaţioniste .
Influenţele negative ale existenţei economiei subterane sunt mult mai complexe decât reies din spirala inflaţionistă . Ele sunt atât de ordin economic cât şi social .
Omul când se naşte este nevinovat, societatea îl transformă iar legislaţia şi religia reglementează comportamentul individului în societate . Deci formarea unui individ depinde în mare măsură de legislaţia statului. Existenţa economiei subterane a fost creată de comportamentul individului în relaţia sa cu legislaţia statului .
Asupra individului ca entitate a existenţei statului – nu poate exista un stat fără indivizi – influenţele costului vieţii sunt fundamentale, sunt cele care determină comportamentul acestuia.
Economistul Gery S. Becker nu a cuprins în lucrarea sa dimensiunea efectelor psihologice ale economiei subterane. Această latură a evaluării influenţei pe care o are economia subterană asupra individului este mai profundă şi poate scoate în evidenţă necesitatea abordării legislaţiei sub prisma necesităţii analizei impactului pe care un anumit act legislativ îl are asupra individului ca efect imediat şi colateral ci şi urmările sale prin crearea unei scheme efect-cauză-efect atât în domeniul financiar, social cât şi psihologic.
Statul prin legislaţie trebuie să promoveze adevăratelor valori în societate, pentru că tinerii au nevoie de idoli pe care să îi urmeze, ori atâta timp cât bişniţarii sau alte persoane ale lumii interlope, care au câştigat din activităţi ale economiei subterane şi au ajuns la un nivel al prosperităţii financiare foarte mare, ce nu poate fi comparat cu nivelul financiar al unui cercetător ştiinţific sau a altor persoane cu un comportament economico-social legal, nu putem afirma că există în actuala formă de organizare a economiei echitate socială.
Pentru determinarea modului optim de combatere a economiei subterane este util dezvoltarea unui model care să cuprindă relaţiile comportamentale ce se află în spatele costurilor economiei subterane şi anume:
1. numărul de infracţiuni şi costurile acestora ;
2. numărul infractorilor şi costurile acestora ;
3. numărul de infracţiuni, arestări şi condamnări şi cheltuielile realizate de stat cu organele specializate pentru combaterea economiei subterane ;
4. numărul de infracţiuni şi cheltuielile persoanelor particulare cu protecţia lor.
Pentru cuprinderea mai exactă a conţinutului costului economiei subterane putem schiţa acest cost ca fiind suma valorilor realizate din activităţile din economia subterană plus cheltuielile realizate de stat cu organele specializate pentru combaterea economiei subterane şi cheltuielile persoanelor particulare şi a societăţilor comerciale pentru combaterea acestor activităţi ce le aduc atingere direct şi indirect.
De asemenea, pentru aflarea dimensiunii efectelor economiei subterane se poate lua în calcul următoarele funcţii ce se află în spatele costului economiei subterane :
A) Pagube cauzate de existenţa economiei subterane
De regulă, convingerea că diverşi membrii ai societăţii sunt puşi în primejdie de o activitate este motivaţia pentru punerea în afara legii sau altfel spus pentru limitarea acelei activităţi. Mărimea daunelor va continua să crească odată cu nivelul activităţii economiei subterane, ca în relaţia :
Hi = Hi (Ai) (1)Hi – dauna provocată de activitatea i ;
Ai – nivelul activităţii i ;
Hi (Ai) – dauna provocată societăţii de nivelul activităţii iHi’ = dHi / dAi > 1 de unde rezultă că valoarea daunei, provocată societăţii de economia subterană, tinde să fie mai mare decât nivelul activităţii economiei subterane.
Conceptul de daună şi funcţia ce leagă mărimea acestuia de nivelul activităţilor criminale sunt un subset important al clasei activităţilor cauzatoare de disfuncţiuni .
Pe de altă parte, valoarea socială a câştigurilor infractorilor din economia subterană tinde, de asemenea, să crească odată cu numărul de infracţiuni:
Gi = Gi(Ai) (2)G – valoarea socială a câştigurilor infractorilor ;
Gi(Ai) – valoarea socială a câştigurilor infractorilor la nivelul activităţii i din economia subterană cu Gi’= dGi / dAi < 1 de unde rezultă că valoarea socială a câştigurilor infractorilor nu poate să crească mai mult decât nivelul activităţii din economia subterană deşi veniturile sunt neimpozitate. Aceasta se explică şi prin faptul că nu întregul câştig se reia în circuitul economic subteran ci doar o parte iar o parte se direcţionează spre economia de suprafaţă, câştiguri care suportă anumite cheltuieli pentru spălarea acestora. Costul net sau pierderea societăţii ca urmare a existenţei economiei subterane este diferenţa dintre daună şi câştig şi poate fi scrisă ca : D(A) = H(A) – G(A) Se poate observa că H(A) > G(A) deoarece dauna care este generată societăţii este mai mare decât valoarea socială a câştigurilor infractorilor din economia subterană .
B) Costul descoperirii activităţilor economiei subterane, a arestării şi condamnării infractorilor Descoperirea activităţilor din economia subterană (care poate fi infracţiunea sau contravenţia) şi pedepsirea infractorilor este cu atât mai facilă, cu cât se cheltuieşte mai mult pentru organele de control ale ministerului de finanţe, ministerului muncii, ministerului de interne , ministerului justiţiei şi ale altor instituţii care au competenţă de cercetare şi control. Se poate determina o relaţie între rezultatele activităţii instituţiilor specializate în descoperirea economiei subterane şi consumul divers de energie umană, materială şi capital, ca în :
C = C(I)I = f (u, m, c)C’ = dC/dI > 1C – costul descoperirii economiei subterane, arestări şi condamnări ale infractorilor ;
f – gradul de înzestrare în lupta împotriva economiei subterane;
u – consumul de energie umanăm – consumul de energie materială;
c – consumul de capital.
Astfel, rezultatele descoperirii sau stopării activităţilor din economia subterană vor fi cu atât mai mari cu cât cheltuielile instituţiilor statului din punct de vedere al alocării resurselor bugetare vor fi mai mari şi vor costa mai mult funcţionarii, procurorii, judecătorii, avocaţii, juriştii şi alte organe de control şi cu cât va fi mai dezvoltat gradul de înzestrare determinat de tehnologii ca interceptarea de convorbiri, controlul computerizat.
După părerea mea prin introducerea ATM-urilor şi a evidenţei computerizate a veniturilor şi cheltuielilor realizate de indivizi, se va putea cunoaşte în timp oportun persoanele care au resurse ce nu au fost declarate, ce provin din economia subterană. Astfel odată cu informatizarea societăţii şi a introducerii banilor electronici se va reduce nivelul economiei subterane ca urmare a cunoaşterii nivelului veniturilor şi cheltuielilor realizate de fiecare persoană .
Consider că toate persoanele ar trebui să declare averea pe care o deţine şi resursele financiare şi întocmită cu aceste date o evidenţă informatizată la nivel central iar în cazul în care efectuează mai multe cheltuieli decât veniturile sale să se efectueze controale pentru a se constata provenienţa veniturilor sale, dacă provin din economia subterană sau dacă au alte resurse legale nedeclarate.
Totodată, se impune şi inventarierea tuturor bunurilor indivizilor, pentru a se cunoaşte în detaliu toate resursele proprii de finanţare.
C .Numărul de infracţiuni
În analiza numărului de infracţiuni trebuie plecat de la ipoteza că o persoană atunci comite o infracţiune - specifică economiei subterane - dacă utilitatea probabilă a acelei infracţiuni depăşeşte utilitatea pe care o poate obţine folosindu-şi timpul şi celelalte resurse în alte activităţi legale.Această abordare implică existenţa unei funcţii care leagă numărul de infracţiuni comise de orice persoană de probabilitatea de a fi condamnată, de pedeapsa primită dacă este condamnată şi de alte variabile ca venitul din activităţi legale sau ilegale, frecvenţa arestărilor şi tendinţa acelei persoane de a comite un act ilegal.
Aceasta se poate reprezenta astfel:
A = A (p, f, w)A - numărul de infracţiuni într-o anumită perioadă;
p – probabilitatea/infracţiune ca acea persoană să fie condamnată;
f – pedeapsa/infracţiune ;
w– utilitatea care se poate obţine folosindu-şi timpul şi celelalte resurse în alte activităţi legale .
Astfel, w are proprietatea că este invers proporţională cu p şi f şi depinde mai mult de primul factor (p) decât de ultimul (f) dacă, şi numai dacă, infractorii preferă, la echilibru, riscul .
Deci, se poate concluziona că dacă există o situaţie economico-socială care oferă indivizilor o utilitate mai ridicată în folosirea resurselor în activităţile legale, activităţile ilegale vor scădea deci formula pentru scăderea nivelului economiei subterane este: w > p,f.
Dacă w < p, f va rezulta o creştere a activităţilor din cadrul economiei subterane deci este necesar creşterea oportunităţilor de afaceri oferite de stat pentru dezvoltarea economiei, crearea câmpului optim legislativ şi implementarea de politici sociale active pentru dezvoltarea bunăstării indivizilor. D). Pedepse
Prin legile privind combaterea activităţilor din cadrul economiei subterane se prevăd pedepse ca: închisoarea, interzicerea unor drepturi, amendă penală şi contravenţională. Pedepsele nu-i afectează numai pe infractori, ci şi pe ceilalţi membri ai societăţii. Astfel, amenzile plătite de infractori devin venituri pentru ceilalţi, iar în cazul închisorii sunt ocazionate cheltuielile publice cu gardienii, personalul administrativ, “cazarea”, masa, etc. Costul social total al pedepselor este costul cu care sunt afectaţi infractorii plus costul, sau minus câştigul celorlalţi membri ai societăţii.
Acest cost se poate scrie sub forma:
F = bff – costul social;
b - coeficientul pierderii sociale datorate pedepsei;
(f ) care transformă pe f în F;
mărimea lui b variază mult în funcţie de tipurile de pedepse:0 <> 1 pentru închisoare sau alte pedepse grave.
Funcţia care măsoară pierderea socială ca urmare a existenţei economiei subterane este:
L = L (D, C, bf, A)
cu concluziile :
dL/dD > 1;
dL/dC > 1;
dL/dbf > 1 ;
dL / dA > 1D – pierderea societăţii ca urmare a existenţei economiei subterane ;
C – costul descoperirii activităţilor din economia subterană şi a pedepsirii celor ce activează în această economie ;
bf – costul social al pedepselor;
A – numărul infracţiunilor din economia subterană .
Acestă analiză a costului se poate determina defalcat pe fiecare infracţiune din cadrul economiei subterane, pentru a se afla exact intensitatea pe care guvernul trebuie să o aplice, prin legislaţie, pentru combaterea fenomenului .Activităţile supuse restricţiilor sunt nu numai numeroase dar şi larg răspândite, afectând persoane cu profesii foarte diferite şi din diverse medii sociale, cu nivele de educaţie diferite, de rase şi vârste diferite,etc. Posibilitatea ca un infractor să fie descoperit, condamnat precum şi natura şi lungimea pedepsei diferă mult de la o persoană la alta şi de la o activitate la alta. Resursele de stat şi cele particulare sunt cheltuite în general atât pentru împiedicarea infracţiunilor cât şi pentru intimidarea infractorilor.
Legislaţia României reglementează masuri de combatere a economiei subterane dar acestea sunt ineficiente şi atrag după sine costuri sociale ridicate.
Măsurile de combatere ale economiei subterane, propuse, sunt în măsură să diminueze costurile sociale şi bugetare, pot aduce o creştere a veniturilor bugetare, promovează etica şi echitatea fiscală iar toate acestea pot duce la scăderea presiunii fiscale prin reducerea cotelor taxelor şi impozitelor. Această reducere de taxe şi impozite au ca efect atragerea de investitori în economia României şi putem asista astfel la o creştere economică.
Am să atrag atenţia asupra unui concept economic nou, inovativ, autoeliminarea evaziunii fiscale. Acest concept economic îşi are resursele în efectele psihologice ale evazionistului care va fi descurajat să mai efectueze acte şi fapte de comerţ deoarece sistemul de descoperire a evaziunii fiscale va fi de asemenea natură încât nu va da posibilitatea ca acest fenomen să se producă, datorită existenţei unui sistem de recompensare de nerefuzat. Acest sistem de recompensă se va declanşa în momentul informării de către orice persoană fizică, care va ajuta organele abilitate să organizeze flagrantul asupra evaziunii fiscale.
Conştientizarea viabilităţii acestui sistem îl va determina pe evazionist să intre în legalitate cu toate actele şi faptele de comerţ.
- De ce autoeliminarea evaziunii fiscale?
- Deoarece această acţiune poate determina eliminarea evaziunii fiscale fără cheltuieli bugetare şi fără costuri sociale. Dar una dintre condiţii este scoaterea faptei evaziunii fiscale de sub incidenţa infracţiunii şi încadrarea ei ca faptă contravenţională. Argumentele matematice şi ale justeţei sociale şi bugetare le-am subliniat mai jos, într-un alt articol de pe blog. Nivelul ridicat de infracţionalitate duce la creşte cheltuielile bugetare şi sociale, ceea ce determină ineficienţă şi inechitate socială şi fiscală.
Măsurile propuse de mine pentru autoeliminarea evaziunii fiscale sunt:
1. Stimularea clientului ce sesizează o faptă de evaziune fiscalăUna din măsurile de combatere a economiei subterane ar putea fi stimularea clientului pentru a deveni reclamant dacă sesizează o faptă contravenţională sau infracţiune.
O măsură de eliminare a evaziunii fiscale poate veni de la o manipulare psihologică a evazionistului prin stimularea clientului de a deveni reclamant. Astfel clientul care sesizează o fapta contravenţională sau infracţiune de evaziune fiscală, va fi stimulat cu 40% din valoarea amenzii şi/sau confiscării încasată de organele de control.
Această măsură poate determina ca agenţii economici să vadă în fiecare client sau angajat un posibil reclamant şi are loc în subconştientul evazionistului o metamorfozare a imaginii client/angajat-reclamant în postura unui reprezentant al organelor de control.
Inducerea la nivel psihologic a agentului economic ca orice faptă de evaziune fiscală pe care o întreprinde poate fi sesizată de orice client care astfel devine, prin natura faptului că este stimulat să sesizeze, ca un agent de control şi îl determină pe agentul economic să lucreze legal.
Acest lucru va duce la o creştere a veniturilor către bugetul de stat fără să se apeleze la noi impozite sau taxe, dimpotrivă, acest lucru va determina în timp o relaxare fiscală, ceea ce este oportun pe timp de criză.
Beneficiile aduse vor fi şi în rândul agenţilor economici pentru că se ştie că în general cei ce operează în zona neagră a economiei concurează neloial agenţi economici care îşi plătesc obligaţiile fiscale; va fi o loialitate în privinţa evidenţierii taxelor şi impozitelor.
Efectele economice şi sociale vor determina intrarea în legalitate a atelierelor ilegale, eliberarea de bonuri fiscale, chitanţă, factură, pentru ca agenţii economici nu vor mai avea încredere să vândă marfa sau să presteze un serviciu fără factură sau fără bon fiscal deoarece clienţi ar putea sa fie reclamanţi.
Organele de control vor fi obligate să efectueze controlul în zona reclamată. Acest lucru va determina organele de control să se deplaseze la agentul economic în mod obligatoriu şi astfel se va evita subiectivitatea alegerii agentului economic supus controlului.
Sunt măsuri simple dar din păcate nepopuliste. Dar noi vrem un popor de hoţi şi evazionişti unde sistemul de valori e distorsionat de persoane dubioase care operează în zona neagră a economiei?
Efectul psihologic va fi aşa de ridicat asupra agenţilor economici încât aceştia vor elimina singuri dorinţa de a mai acţiona în zona neagră a economiei şi işi vor legaliza activitatea sau vor lucra 100% conform legislaţiei în vigoare.
2. Declararea veniturilor şi a averilorUrmătoarea inovaţia antreprenorială pe care o propun este de natură să completeze autoeliminarea economiei subterane prin prelucrarea electronică a patrimoniului fiecărui individ corelat cu veniturile acestora .
Astfel, propun depunerea obligatorie a Declaraţiei de avere de către toţi cetăţenii romani şi rezidenţii odată cu depunerea Declaraţiei pe impozitul pe venitul global sau a Fiselor Fiscale FF1, FF2. Declaraţia de avere depusă de persoanele private va fi secret fiscal. Ele nu vor fi făcute publice decât în cazul unei infracţiuni.
Efectele economice şi sociale rezultate în urma acestei simple depuneri a Declaraţiei de avere ar determina persoanele care au venituri ilicite sau nedeclarate, să încerce să justifice achiziţiile care nu au acoperire în bani.De ex. Dacă o persoană va achiziţiona în anul 2011 o casa de 300.000 lei, în condiţiile în care are venituri declarate de 100.000 lei va intra în vizorul organelor de control şi diferenţa va trebui justificată.
Efectele economice ale aplicării acestui posibil act normativ va determina creşterea nivelului de autoeliminare a evaziunii fiscale, deoarece persoanele care activează în zona neagră a economiei subterane vor conştientiza ca vor trebui să justifice bunurile achiziţionate şi să dovedească legalitatea provenienţei veniturilor câştigate.
Aceste măsuri vor însănătoşi mediul de afaceri, vor aduce etica şi echitatea în afaceri. Eu, personal, consider că o prognoză reală de creştere a veniturilor la bugetul de stat în cazul aplicării măsurilor propuse de mine va fi de peste 20%.
Comportamentul uman şi economia subterană
Respectarea legislaţiei nu este de la sine înţeleasă de către contribuabili, astfel o parte importantă a resursele de stat şi cele particulare sunt cheltuite atât pentru împiedicarea infracţiunilor cât şi reducerea ponderii economiei subterane .
Pentru determinarea mărimii resurselor alocate pentru respectarea legii şi a severităţii pedepselor pentru nerespectarea legii trebuie măsurată pierderea socială din infracţiuni, ca urmare a existenţei economiei subterane .
Ideea abordării economiei subterane prin prisma comportamentului uman mi-a fost sugerată de eseul “Crimă şi pedeapsă: o abordare economică” , a lui Gary S. Becker , pentru care a primit Premiul Nobel pentru economie în 1992. Analiza pe care renumitul economist o face crimei este o “generalizare a analizei făcute de economişti rolului extern sau disfuncţiunilor”. Deşi foloseşte termenul de crimă, autorul declară că “analiza intenţionează să fie suficient de generală pentru a acoperi toate contravenţiile, nu numai crimele, dar şi evaziunea fiscală, aşa numitele crime ale “gulerelor albe”, comerţul ilicit şi alte contravenţii.” [1]
Pentru o analiză pertinentă a conceptului de autoeliminare a economiei subterane, este necesar a se analiza comportamentul uman din punct de vedere economic.
Neînţelegerea de către contribuabili a rolului realizării veniturilor de către stat, în sfera de cuprindere a legii utilităţii marginale descrescătoare, explică mărimea economiei subterane care este realizată, în special, tocmai de cei cu patrimonii personale importante care nu găsesc inutilă acţiunea lor de a-şi mări aceste patrimonii, inclusiv pe calea recurgerii la desfăşurarea activităţii în cadrul economia subterană în condiţii de risc foarte mare.
Activităţile desfăşurate în cadrul economiei subterane, ca acţiune a individului sau a unui grup de indivizi, nu sunt lipsite de raţionalitate. “Multe din dificultăţile cu care se confruntă oamenii pornesc de la dualism, plăcere (utilitate) – cost. În calitate de persoane private dorim să obţinem maximum de utilitate cu minimum de cheltuieli, dar în calitate de persoane publice dorim obţinerea aceluiaşi maxim de utilitate, dar, dacă se poate, fără nici un cost, în speţă, fără a plăti impozite sau impozite cât mai mici . ”[2]
Economia subterană, ca parte integrantă şi importantă a “crimei”, este una din “marile industrii” ale acesteia prin proporţia veniturilor pe care le atinge şi a numărului autorilor implicaţi.
Odată cu creşterea rapidă a taxelor şi a altor legiferări au crescut, mult mai repede activităţile din cadrul economiei subterane şi alte tipuri de delicte ale “gulerelor albe”. O dovadă indirectă a creşterii numărului de crime este creşterea mare a banilor lichizi aflaţi în circulaţie.
Legat de acest aspect şi în economia românească actuală se constată o creştere a decontărilor pe bază de numerar, ocolindu-se circuitul bancar care ar face imposibilă ascunderea veniturilor şi activităţile economiei subterane.
Metoda folosită în această analiză, care priveşte activitatea din economia subterană ca pe o “crimă”, măsoară pierderea socială din astfel de infracţiuni şi determină acele cheltuieli de resurse şi pedepse care minimizează această pierdere.
Costurile economice ale existenţei economiei subterane pot fi calculate şi prin însumarea valorilor financiare generate de economia subterană şi a cheltuielilor bugetare cu poliţia, procuratura, tribunalele, penitenciarele, organele de control ale ministerului finanţelor şi ministerului muncii şi protecţiei sociale precum şi cu cheltuielile persoanelor particulare pentru combaterea activităţilor din economia subterană.
După părerea mea aceste costuri au efecte mult mai dezastruoase decât ar rezulta din această însumare deoarece acestea generează efecte care se declanşează în lanţ şi intră în vârtejul ameţitor al spiralei inflaţioniste .
Influenţele negative ale existenţei economiei subterane sunt mult mai complexe decât reies din spirala inflaţionistă . Ele sunt atât de ordin economic cât şi social .
Omul când se naşte este nevinovat, societatea îl transformă iar legislaţia şi religia reglementează comportamentul individului în societate . Deci formarea unui individ depinde în mare măsură de legislaţia statului. Existenţa economiei subterane a fost creată de comportamentul individului în relaţia sa cu legislaţia statului .
Asupra individului ca entitate a existenţei statului – nu poate exista un stat fără indivizi – influenţele costului vieţii sunt fundamentale, sunt cele care determină comportamentul acestuia.
Economistul Gery S. Becker nu a cuprins în lucrarea sa dimensiunea efectelor psihologice ale economiei subterane. Această latură a evaluării influenţei pe care o are economia subterană asupra individului este mai profundă şi poate scoate în evidenţă necesitatea abordării legislaţiei sub prisma necesităţii analizei impactului pe care un anumit act legislativ îl are asupra individului ca efect imediat şi colateral ci şi urmările sale prin crearea unei scheme efect-cauză-efect atât în domeniul financiar, social cât şi psihologic.
Statul prin legislaţie trebuie să promoveze adevăratelor valori în societate, pentru că tinerii au nevoie de idoli pe care să îi urmeze, ori atâta timp cât bişniţarii sau alte persoane ale lumii interlope, care au câştigat din activităţi ale economiei subterane şi au ajuns la un nivel al prosperităţii financiare foarte mare, ce nu poate fi comparat cu nivelul financiar al unui cercetător ştiinţific sau a altor persoane cu un comportament economico-social legal, nu putem afirma că există în actuala formă de organizare a economiei echitate socială.
Pentru determinarea modului optim de combatere a economiei subterane este util dezvoltarea unui model care să cuprindă relaţiile comportamentale ce se află în spatele costurilor economiei subterane şi anume:
1. numărul de infracţiuni şi costurile acestora ;
2. numărul infractorilor şi costurile acestora ;
3. numărul de infracţiuni, arestări şi condamnări şi cheltuielile realizate de stat cu organele specializate pentru combaterea economiei subterane ;
4. numărul de infracţiuni şi cheltuielile persoanelor particulare cu protecţia lor.
Pentru cuprinderea mai exactă a conţinutului costului economiei subterane putem schiţa acest cost ca fiind suma valorilor realizate din activităţile din economia subterană plus cheltuielile realizate de stat cu organele specializate pentru combaterea economiei subterane şi cheltuielile persoanelor particulare şi a societăţilor comerciale pentru combaterea acestor activităţi ce le aduc atingere direct şi indirect.
De asemenea, pentru aflarea dimensiunii efectelor economiei subterane se poate lua în calcul următoarele funcţii ce se află în spatele costului economiei subterane :
A) Pagube cauzate de existenţa economiei subterane
De regulă, convingerea că diverşi membrii ai societăţii sunt puşi în primejdie de o activitate este motivaţia pentru punerea în afara legii sau altfel spus pentru limitarea acelei activităţi. Mărimea daunelor va continua să crească odată cu nivelul activităţii economiei subterane, ca în relaţia :
Hi = Hi (Ai) (1)Hi – dauna provocată de activitatea i ;
Ai – nivelul activităţii i ;
Hi (Ai) – dauna provocată societăţii de nivelul activităţii iHi’ = dHi / dAi > 1 de unde rezultă că valoarea daunei, provocată societăţii de economia subterană, tinde să fie mai mare decât nivelul activităţii economiei subterane.
Conceptul de daună şi funcţia ce leagă mărimea acestuia de nivelul activităţilor criminale sunt un subset important al clasei activităţilor cauzatoare de disfuncţiuni .
Pe de altă parte, valoarea socială a câştigurilor infractorilor din economia subterană tinde, de asemenea, să crească odată cu numărul de infracţiuni:
Gi = Gi(Ai) (2)G – valoarea socială a câştigurilor infractorilor ;
Gi(Ai) – valoarea socială a câştigurilor infractorilor la nivelul activităţii i din economia subterană cu Gi’= dGi / dAi < 1 de unde rezultă că valoarea socială a câştigurilor infractorilor nu poate să crească mai mult decât nivelul activităţii din economia subterană deşi veniturile sunt neimpozitate. Aceasta se explică şi prin faptul că nu întregul câştig se reia în circuitul economic subteran ci doar o parte iar o parte se direcţionează spre economia de suprafaţă, câştiguri care suportă anumite cheltuieli pentru spălarea acestora. Costul net sau pierderea societăţii ca urmare a existenţei economiei subterane este diferenţa dintre daună şi câştig şi poate fi scrisă ca : D(A) = H(A) – G(A) Se poate observa că H(A) > G(A) deoarece dauna care este generată societăţii este mai mare decât valoarea socială a câştigurilor infractorilor din economia subterană .
B) Costul descoperirii activităţilor economiei subterane, a arestării şi condamnării infractorilor Descoperirea activităţilor din economia subterană (care poate fi infracţiunea sau contravenţia) şi pedepsirea infractorilor este cu atât mai facilă, cu cât se cheltuieşte mai mult pentru organele de control ale ministerului de finanţe, ministerului muncii, ministerului de interne , ministerului justiţiei şi ale altor instituţii care au competenţă de cercetare şi control. Se poate determina o relaţie între rezultatele activităţii instituţiilor specializate în descoperirea economiei subterane şi consumul divers de energie umană, materială şi capital, ca în :
C = C(I)I = f (u, m, c)C’ = dC/dI > 1C – costul descoperirii economiei subterane, arestări şi condamnări ale infractorilor ;
f – gradul de înzestrare în lupta împotriva economiei subterane;
u – consumul de energie umanăm – consumul de energie materială;
c – consumul de capital.
Astfel, rezultatele descoperirii sau stopării activităţilor din economia subterană vor fi cu atât mai mari cu cât cheltuielile instituţiilor statului din punct de vedere al alocării resurselor bugetare vor fi mai mari şi vor costa mai mult funcţionarii, procurorii, judecătorii, avocaţii, juriştii şi alte organe de control şi cu cât va fi mai dezvoltat gradul de înzestrare determinat de tehnologii ca interceptarea de convorbiri, controlul computerizat.
După părerea mea prin introducerea ATM-urilor şi a evidenţei computerizate a veniturilor şi cheltuielilor realizate de indivizi, se va putea cunoaşte în timp oportun persoanele care au resurse ce nu au fost declarate, ce provin din economia subterană. Astfel odată cu informatizarea societăţii şi a introducerii banilor electronici se va reduce nivelul economiei subterane ca urmare a cunoaşterii nivelului veniturilor şi cheltuielilor realizate de fiecare persoană .
Consider că toate persoanele ar trebui să declare averea pe care o deţine şi resursele financiare şi întocmită cu aceste date o evidenţă informatizată la nivel central iar în cazul în care efectuează mai multe cheltuieli decât veniturile sale să se efectueze controale pentru a se constata provenienţa veniturilor sale, dacă provin din economia subterană sau dacă au alte resurse legale nedeclarate.
Totodată, se impune şi inventarierea tuturor bunurilor indivizilor, pentru a se cunoaşte în detaliu toate resursele proprii de finanţare.
C .Numărul de infracţiuni
În analiza numărului de infracţiuni trebuie plecat de la ipoteza că o persoană atunci comite o infracţiune - specifică economiei subterane - dacă utilitatea probabilă a acelei infracţiuni depăşeşte utilitatea pe care o poate obţine folosindu-şi timpul şi celelalte resurse în alte activităţi legale.Această abordare implică existenţa unei funcţii care leagă numărul de infracţiuni comise de orice persoană de probabilitatea de a fi condamnată, de pedeapsa primită dacă este condamnată şi de alte variabile ca venitul din activităţi legale sau ilegale, frecvenţa arestărilor şi tendinţa acelei persoane de a comite un act ilegal.
Aceasta se poate reprezenta astfel:
A = A (p, f, w)A - numărul de infracţiuni într-o anumită perioadă;
p – probabilitatea/infracţiune ca acea persoană să fie condamnată;
f – pedeapsa/infracţiune ;
w– utilitatea care se poate obţine folosindu-şi timpul şi celelalte resurse în alte activităţi legale .
Astfel, w are proprietatea că este invers proporţională cu p şi f şi depinde mai mult de primul factor (p) decât de ultimul (f) dacă, şi numai dacă, infractorii preferă, la echilibru, riscul .
Deci, se poate concluziona că dacă există o situaţie economico-socială care oferă indivizilor o utilitate mai ridicată în folosirea resurselor în activităţile legale, activităţile ilegale vor scădea deci formula pentru scăderea nivelului economiei subterane este: w > p,f.
Dacă w < p, f va rezulta o creştere a activităţilor din cadrul economiei subterane deci este necesar creşterea oportunităţilor de afaceri oferite de stat pentru dezvoltarea economiei, crearea câmpului optim legislativ şi implementarea de politici sociale active pentru dezvoltarea bunăstării indivizilor. D). Pedepse
Prin legile privind combaterea activităţilor din cadrul economiei subterane se prevăd pedepse ca: închisoarea, interzicerea unor drepturi, amendă penală şi contravenţională. Pedepsele nu-i afectează numai pe infractori, ci şi pe ceilalţi membri ai societăţii. Astfel, amenzile plătite de infractori devin venituri pentru ceilalţi, iar în cazul închisorii sunt ocazionate cheltuielile publice cu gardienii, personalul administrativ, “cazarea”, masa, etc. Costul social total al pedepselor este costul cu care sunt afectaţi infractorii plus costul, sau minus câştigul celorlalţi membri ai societăţii.
Acest cost se poate scrie sub forma:
F = bff – costul social;
b - coeficientul pierderii sociale datorate pedepsei;
(f ) care transformă pe f în F;
mărimea lui b variază mult în funcţie de tipurile de pedepse:0 <> 1 pentru închisoare sau alte pedepse grave.
Funcţia care măsoară pierderea socială ca urmare a existenţei economiei subterane este:
L = L (D, C, bf, A)
cu concluziile :
dL/dD > 1;
dL/dC > 1;
dL/dbf > 1 ;
dL / dA > 1D – pierderea societăţii ca urmare a existenţei economiei subterane ;
C – costul descoperirii activităţilor din economia subterană şi a pedepsirii celor ce activează în această economie ;
bf – costul social al pedepselor;
A – numărul infracţiunilor din economia subterană .
Acestă analiză a costului se poate determina defalcat pe fiecare infracţiune din cadrul economiei subterane, pentru a se afla exact intensitatea pe care guvernul trebuie să o aplice, prin legislaţie, pentru combaterea fenomenului .Activităţile supuse restricţiilor sunt nu numai numeroase dar şi larg răspândite, afectând persoane cu profesii foarte diferite şi din diverse medii sociale, cu nivele de educaţie diferite, de rase şi vârste diferite,etc. Posibilitatea ca un infractor să fie descoperit, condamnat precum şi natura şi lungimea pedepsei diferă mult de la o persoană la alta şi de la o activitate la alta. Resursele de stat şi cele particulare sunt cheltuite în general atât pentru împiedicarea infracţiunilor cât şi pentru intimidarea infractorilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru comentariile dvs. Acestea sunt totdeauna constructive.